Românul, Împărat de munte

0
2915

Tu, române, Împărat de munte, ieri urât de comuniști și azi de capitaliști și de atei neomarxiști.

Te urăsc fiindcă exiști și într-Unul Dumnezeu veșnic crede Neamul tău.

Ești stăpân pe a ta glie, dar stăpân fără mândrie.

O deții cu demnitate, cei în robă fac „dreptate” și-ți iau din proprietate.

S-au vândut pe mulți arginți, te lasă fără părinți, strămoșii vor să ți-i ia,

Limba, portul și credința, spre a-ți birui voința.

Vor „familia” să fie pusă drept pe năsălie.

Tu să pribegești prin țări, peste mare-n patru zări,

Iar muierea și copiii să-i slujească pe ciocoi.

Ce-am avut, ei au „vândut”, Neamul enorm a pierdut.

A pierdut averea toată și umblă din poartă-n poartă.

A scăzut mândria lui, fala de a fi român, parte dreaptă a Neamului.

Sus Români ! E timpul ca să luăm înapoi puterea.

Fiii noștri cei școliți, haideți de vă răzvrătiți, să fiți Neamului un scut și un buzdugan făcut din voința de țăran.

Să-i zdrobim cu ăst buzdugan !

Voi și-ai noștri, toți cei ce ne iubim glia, să ne salvăm România.

Să o facem din nou mare, Nume și voință tare, într-un continent pierdut, regăsit și de dracu îmbâcsit !

loading...