Români, unde ne-am pierdut?

0
156

Iată-ne ajunși în ultima săptămâna a unei campanii electorale despre care putem spune că a fost de la început și până la ora curentă “admirabilă, sublimă, dar care a lipsit cu desăvarsire”. Și nu, nu este doar vina candidaților la funcția de Președinte al României! Undeva, cândva, ne-am pierdut pe drum… nu știu dacă astăzi, nu știu dacă ieri, nici măcar nu știu dacă în ultimii 10 sau 30 de ani, dar cu certitudine “normalitatea” pe care o trăim este anormală. Sau cel puțin așa văd eu lucrurile.

Vă invit să “pierdeti” cinci minute și douăzeci și șase de secunde pentru a ascultă melodia lui Ștefan Hrusta, “Tu Ardeal”, și după să va gândiți dacă ceva din ceea ce se întâmplă în România “noastra”, “normală”, “cu inima”, are sens! Cum am ajuns aici? Este o întrebare la care va rog să va oferiți singuri un răspuns.

Vă amintesc că niciun cântec patriotic nu a fost ,, inventat’’ de niciun regim politic, ci a apărut din dorință mobilizatoare de împlinire a unor idealuri sociale, de evocare a evenimentelor glorioase și a unor personalităti, devenite simbol în istoria neamului românesc. Și acum va invit la un exercițiu de imaginație: oare cum va sună cântecul de glorie al Vioricai Dăncilă sau a lui Klaus Iohannis? Exact! Asta se întâmplă când ne “asumăm” că nu ne dorim o implicare activă în viață politică și suntem obișnuiți să alegem întotdeauna răul mai puțin rau…

Alegerile prezidențiale vin și pleacă, cum au venit și au plecat toate celelalte cicluri electorale de după ’89, și noi, românii, ne mulțumit să strigăm la unison “Vin ai noștri, pleacă ai noștri. Noi rămînem tot că proști.”, fără a încerca măcar să schimbăm ceva pentru noi, și pentru țara pe care la nivel declarativ o iubim la superlativ.

Dragii mei români, nu vă stresați! Stați liniștiți pe Facebook sau alte rețele de socializare, bucurați-vă de romgleză în timp ce savurați băutură noastră tradițională, cidru de mere, și distribuiți fotografii cu “Imbecila, analfabetă, Dancilă” sau “Mutul Iohannis”, că va curge lapte și miere! Fiți convinși că toți cei care s-au jertfit pentru România au făcut-o pentru că noi să fim niște “sclavi pe plantatia” țării noastre, și nu pentru a vibra ori de câte ori auzim “Steagul să lucească steagul, pentru el trăim, Țara să-nflorească țara, pentru ea murim, drum bun.” Cât despre imnul României, stați liniștiți, este doar un “jingle” pe care trebuie să îl fredonăm doar la meciurile de fotbal, dar cu mare grijă, pentru a nu trezi patriotismul care zace pierdut în fiecare dintre noi!

 

loading...