Puterea iubirii

0
280

De 15 ore regina stă în picioare nemișcată și de trei săptămâni nu a mâncat nimic, spune o servitoare, când șeful guvernului, Robert Cecil, o întreabă cum se mai simte regina. El încearcă să-i vorbească, dar cu un gest scurt ea îl îndepărtează, apoi merge în dormitorul ei, se întinde pe pat și îi spune servitoarei, fato, cheamă un preot, fiindcă am decis să mor.

Acesta este sfârșitul celei mai strălucite femei a Angliei și a lumii, regina Elizabeth I, cel puțin după varianta pe care ne-o oferă regizorul Tom Hooper și scenaristul Nigel Williams în mini-serialul Elizabeth I (2005),  cu durata de 223 min., o cronică a ultimilor ani ai domniei acestei incredibile făpturi a speciei umane, un geniu al spiritului, supercultivată, cunoscătoare a mai multor limbi străine, poetă și prozatoare, la concurență cu Shakespeare și Marlowe, dramaturgii care au dat strălucire epocii elizabethane.  Și de ce se decide regina Angliei să moară? Fiindcă și-a decapitat iubitul, pe Ducele de Essex, după ce acesta a dorit să se răzbune pe faptul că a fost arestat la domiciliu, ieșind din grațiile reginei după eșecul din Irlanda și organizând o răzmeriță împotriva reginei, eșuată.

Regina l-a iubit nespus pe tănărul Essex, i-a dat toate onorurile, dar când a aflat că el complotează, că vrea mâna ei pentru a fi rege, pentru a conduce Anglia, l-a dat de gol și a decis să-l piardă. Însă ea nu a supraviețuit mult timp morții lui Eseex, așa reise din film.  Și nu ne îndoim că acesta a fost adevărul, oricum, și alte pierderi dragi i-au întreținut depresia, fiindcă englezii nu se joacă de-a istoria, deși tot filmul, și episodul 2, ca și episodul 1, este realizat ca un spectacol, ca o joacă.

Datorită minții sclipitoare a acestei femei, politica arată ca un joc de spirit, pare că istoria este făcută în joacă. Aici iese în evidență cele două calități ale reginei, prudența și indecizia, cu a sa deviză, video et taceo (văd și nu spun nimic). Ceea ce la alții indecizia e considerată un defect, la Elizabeth I s-a dovedit benefică, salvatoare pentru regat în momente grele.  Da, istoria ca o joacă, dar nu o joacă prostească, ci un profund joc al iubirii. Toată domnia Elizabethei a stat sub semnul nevoii politice de alianță prin căsătorie. Toți consilierii au considerat că fecioria ei este o slăbiciune a puterii. Însă Elizabeth a fost mereu indecisă, deși viața ei a fost o continuă dorință de a-și găsi un bărbat pe care să-l iubească. După dragostea eșuată pentru Ducele de Leicester (Jeremy Irons), care îi moare în brațe, în primul episod, episodul 2 este dedicat iubirii reginei pentru Ducele de Essex.

Sigur, ducele este un bărbat frumos (Hugh Dancy), cuceritor, viteaz, dar cu lipsuri de inteligență, cam nătâng, după aprecierile reginei. Dar tocmai aceste stângăcii i le admiră ea. Jocul actriței Helen Mirren, care pentru acest rol a obținut premiul Oscar, este pe măsură, adică ea face un mare spectacol din dragostea pentru Essex, care totuși nu e mai mare decât dragostea pentru țară. Toți voiau să o căsătorească, să facă o alianță, cun a fost și încercarea cu Ducele de Anjou al Franței, dar regina le-a spus că e căsătorită cu Anglia, nu mai vrea alt măritiș.

Actrița joacă strălucit acest mers pe sârmă al puterii, al balansului între iubirea pentru sine și iubirea pentru țară, și numai puterea iubirii îi dă echilibrul necesar. Filmul surprinde plasa de interese, straturile de intrigi de la curte, tot labirintul puterii, căreia regina îi face față cu o artă desăvărșită. Ca să conduci, trebuie să fii un mare artist, să ai o inteligență sclipitoare, să dai dovadă de o subtilă viclenie, chiar perfidie în cunoașterea oamenilor, să ai un simț al realității și al istoriei deosebit.

Dacă în Elizabeth (1998), Michael Hirst (scenaristul, autor și al serialului Dinastia Tudorilor),  se ocupă de începuturile domniei, de tinerețea reginei, jucată fascinant de Cate Blanchett, aici, în Elizabeth I, Tom Hooper ne-o prezintă pe regina matură, de la sfârșitul domniei, o femeie unsă cu toate alifiile, cum se spune, care îmbină subtil, rafinat, viața personală cu interesele țării. Povestea acestei regine este una dintre cele ai frumoase de pe pământ, care concurează cele mai strălucite domnii, de la Cleopatra la Maria Tereza. Elizabeth se identifică, prin domnia sa de peste 44 de ani, cu Epoca de Aur a Angliei, iar englezii o adoră ca pe o sfântă. Oricum, legenda a depășit realitatea. O regină-fecioară cu asemenea performanțe politice, nu a mai existat în istorie.

Grid Modorcea, Dr. în arte

loading...
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentPANDEMIA DE ZAMBETE
Articolul următorPANDEMIA DE ZAMBETE