Văcaru îl face pulbere pe Pleşcaru Scrisoare indirectă stimatei doamne Gabriela Adameşteanu

Puteam să scriu la fel de bine „Stimată fostă colegă de editură”, dar nu o fac, pentru că mi-am propus să-mi protejez memoria. Voi face cîteva referiri la interviul săptămînii, realizat de dl. Andrei Cornea cu dl. Andrei Pleşu, sub titlul „Acum e nevoie de un centru puternic”, publicat în paginile 8-9 ale revistei „22”, anul V, nr. 15 (218), 13-19 aprilie 1994.

Într-un capitol intitulat „Preşedintele Iliescu nu realizează că oamenii sînt unicate”, dl. Andrei Pleşu face ample referiri la o discuţie dintre dînsul şi preşedintele Ion Iliescu, în care îi reproşează colaborarea cu mine. Spune dl. Pleşu domnului preşedinte Ion Iliescu: „Îmi aduc aminte că i-am spus odată despre Văcaru: «A fost secretarul de partid al centralei editoriale»”. Da, am fost! Dar nu ca activist plătit, ci pentru că am fost ales, inclusiv de d-na Gabriela Adameşteanu (pe acea vreme membră a Organizaţiei de Bază „Cartea Românească”), deşi eram redactor-şef la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Şi tocmai pentru că am fost şi secretar de partid, am putut face lucruri bune în editură. Voi da doar cîteva exemple ce privesc, cu certitudine, pe directorul „Dilemei” şi pe apropiaţii săi. 1) Nu au fost daţi afară, în 1988, aproape 180 de lucrători din edituri (redactori, tehnoredactori, corectori etc), deşi se cerea insistent acest lucru, din aberantul motiv al dosarelor. Vă amintiţi? N-am fost singur în acea luptă. N-am vrut să cedăm, pentru că oamenii de pe listă erau realmente profesionişti. Dl. Pleşu, în acest răstimp, încasa onorarii şi se juca în parcul de la Tescani cu te miri cine şi te miri ce. 2) Am publicat, în 1988, o carte numită „Interferenţe”, avînd încorporate articole ale d-lui Pleşu (aflat atunci în mare dizidenţă), Anei Blandiana etc. 3) Am protestat oficial pentru retragerea cărţii cu pisoiul a d-nei Ana Blandiana, apărută la „Editura Ion Creangă”. Dînsa a încasat onorariul, iar redactorul cărţii, G.D. Vasile, a fost mutat la Centrul de librării. Cine îşi mai aduce aminte de G.D. Vasile? Nici măcar d-na Blandiana. Nu voi continua cu exemplele decît dacă va fi nevoie.

Acest domn îmi face plăcere, oferindu-mi posibilitatea să spun, pentru prima dată în presă, ceea ce am făcut în viaţă. Pentru că, într-o zvîcnire a inconştienţei sale, îşi permite să analizeze ceea ce nu ştie. Cu speranţa că în viitor se va documenta înainte să vorbească, pot să-i spun ex-ministrului că sînt mîndru de ceea ce am realizat pînă acum. Sîntem de aceeaşi vîrstă (mi se pare că eu sînt chiar mai tînăr), dar îl asigur că am muncit mai mult şi am făcut mai multe decît dînsul. De pildă: 1) Ca inginer, am proiectat cîteva obiective la combinatele chimice de la Oradea şi Săvineşti. Am un brevet de inventator (să vă dovedesc că nu-i deloc simplu să creezi în tehnică, unde totul se măsoară şi se raportează la ceea ce există mai bun în lume?). Da, d-le Pleşu, în tehnică nu ai voie să baţi cîmpii. 2) Ca editor, am asigurat publicarea, împreună cu extraordinarii mei colegi, a numeroase cărţi, pe care, probabil, în aglomerarea de jocuri desfăşurate la Tescani, nu a avut prilejul să le vadă. Citez doar cîteva titluri de cărţi, în care apare numele meu: „Micul Dicţionar Enciclopedic” (ediţia a III-a), „Enciclopedia geografică a judeţelor României” (premiată de Academie), „Istoria Românilor” (N. Iorga), „Ardealul, pămînt românesc” (Milton Lehrer), „Psihologia consonantistă” (Şt. Odobleja), „Istoria culturii şi civilizaţiei” (Ovidiu Drimba), „Istoria religiilor şi a credinţelor religioase” (Mircea Eliade) etc., etc.

Atrag atenţia că nu sînt răspunzător de cumplita ignoranţă a d-lui Pleşu. Am scris 13 cărţi de specialitate (electronică, informatică, istoria ştiinţei şi tehnicii) şi peste 200 de articole în diverse ziare şi reviste. Am colaborat la Radio şi Televiziune pe aceleaşi teme. Dacă domnia-sa, ocupat cu alţii, nu le ştie, să fie sănătos. În plus, în viaţă am mai făcut ceva: am o familie de care sînt mîndru, cu doi copii, care au la rîndul lor copii. Recunosc, am o lipsă: nu am barbă şi nu am avut... bărbi.

Ce ştiţi dvs. despre mine, d-le Pleşu, ca să mă judecaţi în plan moral? „Minima moralia” vă obligă să vă informaţi. Acum sînt convins că v-aţi supărat foarte tare pe mine, cînd, în februarie 1990, ca autoinstalat ministru al Culturii, aţi vrut să mă înlocuiţi, eu fiind director al Editurii Ştiinţifice şi Enciclopedice, cu exact interlocutorul dvs. de azi, dl. Andrei Cornea. Nu aţi reuşit, pentru că toţi colegii mei au ripostat şi m-au menţinut director. Deşi le fusesem şi secretar de partid. Apoi, aţi vrut să mă schimbaţi cu dl. Andrei Pippidi. Nu aţi reuşit nici de această dată, nu datorită mie, ci datorită colegilor mei. Aţi venit ca o furtună, certîndu-vă cu tot colectivul; vă amintiţi, d-le ex-ministru al Culturii, următoarele cuvinte: „Asta nu-i democraţie, din moment ce un ministru nu poate schimba un director de editură, fără acordul colegilor săi”? Este prima oară cînd fac public acest fapt. Aţi depăşit, d-le Pleşu, orice normă morală, judecîndu-mă astfel.

Aţi candidat la alegerile din mai 1990 pentru Senat. Ca şi mine. Moralul, care sînteţi dvs., nu a cîştigat, iar eu sînt la al doilea mandat de senator în aceeaşi circumscripţie. Nu credeţi că e bine să vă mai uitaţi şi în jurul dvs.? Pentru reglarea propriului discernămînt eventual. Aş avea multe de spus la acest capitol, dar, dacă este nevoie, voi reveni. Eu nu mă grăbesc. Fie şi cu cîteva amănunte despre cărţile şi incunabulele care, zice-se, au dispărut misterios în timpul ministeriatului dvs. Sau cu picanterii din week-end-uri? La alegere pot fi şi altele. V-am publicat, d-le Pleşu, cînd nu aveam voie să vă public. Nu regret. Am făcut-o pentru conştiinţa mea, nu pentru dvs., recunosc. Evident că nu aşteptam să-mi mulţumiţi, dar, recunosc din nou, nu m-aş fi aşteptat să-mi adresaţi acum şi injurii. Toate astea mi le puteaţi spune mie, d-le Pleşu, nu domnului Iliescu. Vocaţia dvs. de turnător a fost încă o dată dovedită. Ca şi moralitatea. NU ajunge că mă analizaţi în plan profesional şi moral. Mă judecaţi şi politic.

D-le Pleşu! Dacă n-am fost ridicol în plan politic ca secretar de partid, din moment ce am fost reales în funcţie de colegii mei (au votat pentru mine şi toţi actualii dizidenţi, care erau oarece activişti în sistemul editorial), cum să fiu ridicol acum, cînd am fost ales, din nou, senator de Gorj? De ce atîta venin, d-le Pleşu? Pentru că nu v-au ales în 1990 bucureştenii şi nu vă vor alege niciodată alţii? Pînă una-alta, dvs. sînteţi directorul unei publicaţii susţinute material de Guvernul partidului din a cărui conducere fac eu parte. Deşi ştiam de ura dvs. nejustificată, ca să fiţi într-o „Dilemă” perfectă, vă rog să mă căutaţi, dacă, Doamne fereşte, cineva mai zelos vrea să vă dea afară, motivînd că revista e proastă şi prăpădim banii de la bugetul ţării de pomană. Mulţumiri doamnei Gabriela Adameşteanu, pentru că a publicat inepţiile d-lui Andrei Pleşu, deşi dînsa ştia adevărul.

VASILE VĂCARU

Share |

Articol vizualizat de 1708 ori

07 Mai 2011