Obrăznicia simulării

0
323

Un cunoscut scriitor face greva foamei datorită măsurilor absurde impuse de autorități. Și în loc să facă literatură, cum îi este firea, e nevoit să țină un „jurnal de celulă”, în care își expune reflecțiile, face un adevărat act de cultură în cerc închis. Probabil că, până la urmă, în această stare te aduce criza. Ajungi să bați câmpii. Mulți fac așa. Cred că Zukerberg nu a visat că va veni Epoca FB, facebook-ului, a acestei mașinării de pierdere a ceea ce avem mai sfânt, timpul. Mulți vor să se despartă de lumea aceasta cu notițe de școler care e pus la colț de dirigintă. Și câți n-or fi ca ilustrul intelectual, dar n-au curajul lui, s-o declare! Eu le spun să lupte, cu ei înșiși în primul rând. Dacă au ceva de spus, pot lua drept pretext criza virotică, și să facă o călătorie literară, așa cum a făcut Cervantes, luând drept pretrext cărțile despre cavaleri și nobili. Să nu ne amăgim, toate marile cărți s-au scris la strâmtoare. Uneori la granița dintre viața și moarte. Gândiți-vă numai la Franços Villon. Sau la Dostoievski. Sau la Virginia Woolf. Ce să mai spun de marele Hegel, căruia i-a pus capăt holera din vremea lui! O, câte nenorociri au generat mari opere literare sau artistice!

E asta o consolare? Nu e. Nu e bine că se întâmplă așa ceva. Dar e o realitate. Aproape că nu-mi vine să cred că mărețul New York, unde trebuia să fiu acum, lângă familia mea, a devenit focarul nr. 1 de infecție cu coronavirus. O știre americană dezvăluie că la Wuhan, focarul inițial, s-a descoperit un laborator suspect, ceea ce poate fi o dovadă că e vorba de un virus biologic. Dar chinezii, în cunoscutul stil comunist, au ascuns. Dacă e un virus natural, trece, se găsește leacul, dar un virus biologic e deja o armă foarte periculoasă dacă e scăpată de sub control. E ca o contaminare cu reacții în lanț. Și poate să nu aibă sfârșit.

Așa că sunt cu emoții și izolat, ca toți românii cuminți. Și în acest timp fac ce știu mai bine, scriu. Eu sunt scriitor de cărți, nu de facebook. Lucrez de zor la o carte începută de mult și acum i-am adăugat un capitol cu meditații despre coronavirus. O veți găsi când totul va reintra, cât de cât, în normal.

Trebuie să ne consolăm cu această viață, adică cu condiția tragică a omului? Pentru mine model, în aceste vremuri de restriște, este Arthur Schopenhauer. Concluzia lui este fatalistă, la sfârșitul vieții scrie apăsat și repetat despre „inutilitatea” existenței, despre faptul că lumea și istoria sunt lipsite de sens și de un scop final, dar, cu toate acestea, discursul lui general este extrem de optimist. Îl contrazice până și pe Kant, cu al său de nepătruns Das Ding an Sich (lucrul în sine), despre care Schopenhauer spune că poate fi cunoscut. Filosoful primatului voinței mi se pare ca un condamnat la viață, care, îniante de a pune capul pe butuc, ține un curs strălucit despre viață, o pledoarie plină de înțelepciune și idei vitaliste. Cunoașterea de sine îi dă această putere. E un nou Socrate, înainte de a bea cucuta! De la Dialogurile lui Platon, nu există un alt filosof care să fi scris într-un stil atât de frumos și limpede. Nu e de mirare că Eminescu și alți zeci de artiști au fost cuceriți de scrierile lui. Nu găsești nici un regret și nici o iluzie deșartă. E admirabil felul cum trăiește el această existență fără sens.

Sigur, Schopenhauer s-a autoizolat la Frankfurt am Main, nu din cauza unui virus. Erau alte nenorociri, poate mai mari. Dar nenorocirile s-au dus, au rămas operele. E asta o consolare? Pentru un om lucid sigur că nu este. Platon a scos arta în afara Cetății ideale, fiindcă vinde iluzii, acuzând-o de corupția sufletelor. Și Picasso spunea că dacă vine o inundație și-i ia opera, și dacă vede acolo, lângă tablourile lui luate de ape, o pisică, el sare să salveze pisica. Adică viața. Dacă un artist a nădăjduit într-o altfel de viață, mai bună, și a lucrat în spiritul unui mare ideal, de ce să devină o victimă nevinovată? De ce să suporte o molimă de care nu e vinovat, pe care nu el a adus-o?!

E trist. Nu există răspuns la așa ceva. Artistul se închide în turnul de fildeș și suferă. Sau declară greva foamei. Qui prodest? Însă nu ca în „Jocul de-a vacanța”. Cel puțin Mihail Sebastian a inventat o evadare/izolare din care să lipsească radioul, ziarele și orice informație. Dar scriitorul dizident, nu, el are FB, are televizor, are mobil, are mâncare, are tot ce trebuie pentru o viață de chilie. Oare nu simulează și el, în felul lui sublim, eroic, coronavirusul?

*

Iar cel mai trist este faptul că acest fenomen se manifestă sfidător în cultură, în toată cultura. Și nu de azi, de ieri, ci de alaltăieri. Nu există simulare mai mare a valorii ca grupul de impostori numit „intelectualii lui Băsescu”, adică cei care l-au băgat pe Eminescu la debara și au pus în loc operele lor mediocre, chinurile lor acade(ane)mice, politicile lor  de gașcă, morbide, liichelismul lor uns cu schweizer metafizic. Au simulat că sunt lideri furând edituri, furând posturi grase, de miniștri și președinți de instituții culturale, deconspirate de controale ale guvernului, fără însă ca să se întâmple nimic, alt gen de simulare!, fără ca statul să recupereze vreun leu de la hoți. E adevărat, unii făcători de lucruri necurate au ajuns pe la pârnaie, ca Năstase, Roșca, Sârbu, Becali sau Severin, dar așa, într-un hei-rup cosmetic, fiindcă în realitate ei au fecalizat țara. Până și condamnările și pedepsele au ajuns niște simulări de justiție dreaptă!

Exista virusul pe vremea lor, a acestor corupți? Acum se va da vina pe virus, că virusul îi face betegi și nevoiași. Trebuie să se descurce și ei cu ceva, nu?! Nu e un păcat ca asemenea granzi farseuri să se supună la pacoste și să stea la rând, ca toți muritorii?! Nu, ei nu-s muritori, au învins virusul, sunt nemuritori!

Dar virusul are multe fețe. Apare și dispare. E cu mască și fără mască. Sunt viruși mult mai dureroși decât o moarte, fiindcă infestează un întreg popor, perioade importante din istorie, cu consecințe de imagine negativă incalculabile.

Înaintașii strigoilor de azi, comuniștii, au simulat că, după ce i-au refuzat donația lui Brâncuși, Atelierul său parisian, fac o expoziție în care „decadentul” sculptor este reabilitat. Avea el nevoie de reabilitarea lor! Dovadă că „decadentul” și-a cerut cetățenie franceză. Ca peste ani, alți simulanți, în zilele noastre, să ceară deshumarea unui cetățean francez! Simulare de patriotism aberant! Au mai făcut o mare simulare comuniștii, Festivalul „George Enescu”, ca o reparație a faptului că nu i-au permis lui Enescu să se reîntoarcă în țară și să moară acasă. Festivalul o pornise bine, dar când au văzut că se cântă numai muzică occidentală („decadentă”), au dat-o numai pe compozitori și interpreți sovietici. S-a ajuns ca pe vremea lui Ioan Holender (președinte) să fie dat Enescu afară din festival. Adică se simula că e Festivalul „Enescu”, dar cel care îi dădea numele nu era cântat deloc, fiindcă Papa Holy nu-l înțelegea pe Enescu, îl considera „prost” compozitor, „nul” la capitolul partituri vocale, așa cum a declarat într-o conferință de presă televizată! Ce obrăznicie, ce simulare a imposturii! Pe cine îl taxa el de „nul”, tocmai pe cel care crease oprera viitorului, Oedipe!? Cu ce eforturi supraomenești s-a reușit să se facă un festival în care se cântă și muzica lui Enescu! Însă sume uriașe nu au fost investite în Templul Muzicii, ci s-au aruncat pe evenmente colaterale, adică pe Apa Sâmbetei. Aceasta este un virus real, nociv, mitomania, minciuna oficială, marea crimă morală cu care intră în istoria rușinii indivizi precum miniștrii culturii, cu Adrian Iorgulescu în frunte, care au simulat că fac acest templu, ca și primarul Pasarelă (Oprescu), fiindcă simularea dă bine, e o reclamă bună pentru a acoperi neputința!

*

Și ce simulare mai vreți decât ce a făcut guvernul Cioloș, care a vrut să cumpere Cumințenia pământului, dar cu bani de la populație! Suma nu s-a strâns și s-au înapoiat banii donatorilor! O bazaconie de nedescris! Cum e cazul angajării pe bani grei a unui avocat francez ca să-l dezhumeze pe Brâncuși, pe un cetățean francez! O mostră de prostie și obrăznicie. În loc de cumințenie, o emblemă a românismului, ne-am trezit cu obrăznicia desțărării!

Ca Obrăznicia pământului să continue, recent, de ziua lui Brâncuși, 144 de ani de la naștere, cu obrăznicia ministrului culturii, Bogdan Gheorghiu, care a fost și mai gogonată: a angajat o cântăreață de muzică ușoară din Moldova să fie ambasadoarea evenimentului! Ea, care nici nu știe bine cum o cheamă, simulează că e brânculolog! Brâncuși ne-a dăruit Cumințenia, un simbol al românismului, simulanții îi opun Obrăznicia.

Obrăznicia simulătii audiențelor! O altă nenorocire cu consecințe negative incalculabile! Cereți o adudiență la ministul Gheorghiu, la oricare ministru, au programe de audiență de ochii lumii, dar în realitate nu numai că închid ușile și obloanele, dar nici nu-ți răspund cu un OK dat de secretară, ba te și amenință că îndrăznești să-i deranjezi, deși tu vrei numai să le dăruiești, ești român, ființă creatoare, care ai idei și fapte pentru binele țării. Însă virusul e în ei, e prea puternic, nu există tratament. Un asemenea tip de blocaj și baricadaj nu a mai fost niciodată în istoria României. Niciodată nu s-a simulat mai bine impostura! Și totul prin politica simulării, pe care o joacă bine oameni ca vicepreședintele PNL, Burduja, cum am arătat anterior! Ceva sinistru! Și nu le este rușine să vină în fața algătorilor, să le cerșească iar votul. Sunt miniștri de televizor, de știri pe internet, atât îi interesează. Au obraz de hipopotami. Sunt adevărații terrombi ai poporului român!

Administrația PSD a risipit anul trecut 180 de milioane de euro fără să facă nici o investiție majoră! S-a spus că s-a găsit soluția ca să-i aducă înapoi pe românii plecați! Care soluție? E numai o simulare, să se afle la conducerea UE că puterii de la Bucureși îi pasă de desțărare. Dar a văzut cineva vreo soluție, vreun rezultat al acestei promisiuni? O fi aceea cu sparanghelul, adică, în loc să le dea de muncă acasă, să-i trimită pe sezonieri pe din dos într-o zonă roșie!? Și ministerele se fac că lucrează de zor, fiindcă funcționarii au salarii amețitoare, precum cei de la TVR, o instituție falimetară, susținută de banii populației, dar falimetarii au acolo salarii de zeci de mii de lei! Directorul televiziunii falimentare are salariul mai mare ca al președintelui României! Îi pasă cuiva de faptul că această instituție bolnavă simulează că e sănătoasă?

Sau dl. Dan Barna, a anuțat că a găsit și el soluția să le dea papucii înapoi celor plecați, dar nu e în stare să răspundă la adresa lui de e-mail, plus că e cercetat de finanțele europene, unde a lucrat. Simulări de implicare, de doctor care moare de durerea pacientului. La fel, Sebastian Burduja, vicepreședintele PNL, care declară că face o „consultare publică”, să afle dureriule bucureștenilor, și la întâlnirea anunțată cu tam-tam, lipsește. Iată un lider nou, ajuns la putere,  cum sumulează facerea de bine, prin demagogie pe față! Demagogia la putere! Acești simulanți, indiferent de culoare politică, nu mai au pe cine să mintă (poporul nu-i mai crede, se decurcă și el cum poate), au ajuns să se mintă pe ei înșiși. Se uită în oglindă și simulează sinceritatea, simulează că fac ceea ce spun, că fac ceea ce cred că fac. Hocus-pocus, ca la Mărcuța, iluzioniști ai deziluziilor. În cercul lor închis în care trăiesc, ei se cred egalii lui Trump sau se trag de șireturi cu Nichita Stănescu, uitând că poetul se purta desculț.

Obrăznicia simulării nu are măsură! Și nici durată. Va ține mult și bine, din simulare în simulare. Putenicii zile se fac că nu aud, nu-i interesează nici o judecată, nici judecata divină, îi dau înainte cu impostura! Gândiți-vă numai la d-na Andronescu și alți miniștri din familie care de 30 de ani simulează că fac reforma învățământului! Ce bătaie de joc! Obrăznicia e și mai violentă în cazul înfințării a două ministere, al Românilor de Pretutindeni și al Fondurilor Europene, înființate de ochii UE. Au fost făcute ca jecmănelile de fonduri să aibă acoperire, să vadă cei de la UE că România lucrează, fără să știe că se face că lucrază. Dar banii pentru grija celor rătăciți, ajung tot la simulanți. Să vedeți ce se va întâmpla acum, când UE a anunlat că ne mai oferă 3, 3 miliarde de euro pentru grija față de IMM-uri! Să vedeți aici jaf, plocoane, fandari, fraudări, fără de legi!

S-au tot primit bani, suntem bine înrobiți, fiindcă datoriile se plătesc, dar în nici un proiect de anvergură nu s-a investit, ba armata de funcționari nu e în stare să dea răspuns la nici un memoriu, la nici un proiect ce vine din afară! Am făcut nu știu câte memorii cât timp am trăit în America, la New York (22 de ani), am căutat să fac punți cu România, cu țara mea, dar toate propunerile mele nu au primit nici un OK măcar de la aceste ministere, de la guvern, președinție, ambasada României din SUA, de nicăieri! Vor să nu-i deranjezi, nu au nevoie de nici un ochi vigilent, un om cu-minte le deconspiră lașitatea și incompetența. Dovadă că nu există nici un cap limpede în aceste momente virotice.

Simularea a ajuns putere de stat. O obrăznicie de necrezut, mai mare de o mie de ori decât orice virus! Cunosc un parlamentar care de 20 de ani nu face decât își mărește moșiile. Când află că moare cineva într-un sat de lângă București, îi și cumpără pământul. Nu-l intereseză nimic, decât să fie latifundiar. În 20 de ani de funcție parlamentară, nu a urcat niciodată la tribună, să vină cu o idee. Stă cu capul în nisip, ca struțul, să nu se vadă, să nu deranjeze pe nimeni, ca el să-și vadă neobservat de furtișaguri. Mai bine mori decât să porți pe umeri o asemnenea rușine!

Simularea că ești un „ales”. Aleși și culeși. Cu plicul. Execută ce li se spune de la Virusul central. Poporul ales are acum o concurență în clasa virotică de la București. Să bați toba guvernamentală că vrei să faci punți și, când ți se oferă șansa, să nu răspunzi. De ce? Fiindcă nimic real nu se petrece aici, doar vorbe, doar promisiuni, planuri pe hârtie, nimic adevărat, fiindcă e vorba despre simulare. Simulăm că suntem europeni, simulăm că suntem în rând cu lumea, simulăm că vrem binele poporului, dar în realitate nu suntem decât niște obraznici, niște incompetenți, care ne dăm urmașii Romei! E o rușine clasa politică pe care o avem! Virusul trece, fiindcă este o boală naturală, și natura știe să vindece răul, dar clasa noastră politică e un virus care nu se vindecă, fiindcă a atins conștiința, s-a instalat în conștiințe și nu mai poate fi eliminat. Cu nici un fel de leac!

Grid Modorcea

 

 

loading...
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentChrist is Risen și Sparanghelul
Articolul următorPactul satanic