The High Line sau peisajul integrat (I)

Ca zonă, Chelsea al New York-ului, ca să fie cel mai frumos loc de pe pămînt, nu numai Paradisul experimentelor plastice, trebuia să aibă şi o pasarelă de vis. Să îmbine astfel, cum se spune, utilul cu plăcutul.

Dar nimic mai plăcut şi mai util, totodată, decît un pod suspendat care trece peste străzile cele mai impresurate de galerii de artă ale lumii. Nu ştii dacă ceea ce vezi în galerii este mai plăcut şi mai util decît această minune a geniului uman, „The High Line”, demnă de un loc care este vizitat de oameni cu totul pretenţioşi şi speciali, cum sînt oamenii de artă. Pasarela poate fi pe drept cuvînt considerată o operă de artă monumentală, specifică geniului constructiv american.

O zonă a halelor, a fabricilor, a construcţiilor de maşini şi vapoare era firesc să aibă şi o pasarelă. Dar timpul le-a adus în starea de fiare vechi. Şi oameni inventivi au transformat zona în paradis, halele, depozitele, fabricile, celelalte construcţii muncitoreşti au fost prefăcute în galerii de artă, iar vechea pasarelă - într-un loc de promenadă fascinant, fiindcă aşa ceva a existat pînă acum numai în mitologie.

„The High Line” e, categoric, un miracol al geniului ingineresc şi arhitectonic, dar şi al ambientului artistic, sub forma grădinii publice. Fiindcă ceea ce vedem concurează în modernitate celebrele Grădini suspendate din Babilon, cunoscute şi cu numele Grădinile Suspendate ale Semiramidei, construite de regele Ninus, întemeietorul oraşelor Ninive şi Babylon, pentru soţia sa, Semiramida  (sau Semiramis).

Dar există şi informaţia că ele ar fi fost construite de regele Nabucodonosor, pentru una din soţiile sale, Amytis sau Amuhea. Grădinile figurau în Antichitate printre cele 7 minuni al lumii antice. Istoricul Diodor din Sicilia scrie că uriaşele grădini ocupau o suprafaţă de 15.000 metri pătraţi şi se ridicau în terase pînă la 77 metri înălţime. Pe terase erau plantaţi arbori din mai multe specii, cum sînt azi blocurile ecologice. Sub terase, sprijinite pe mai multe coloane, se găseau camere răcoroase pentru familia regală. Ceva asemănător au avut în vedere şi constructorii pasarelei moderne din Chelsea. Deşi materialele de construcţie sînt cu totul altele - fier, beton, sticlă, oţel -, totuşi pasarela e gîndită ca o terasă plină de arbori şi verdeaţă, de locuri de odihnă, de locuri umbroase şi răcoroase, unde curge continuu apa.

Deşi pasarela este încă în construcţie şi în final va avea o lungime de o milă şi jumătate, nu există porţiune să nu arate altfel, mereu există varietate şi altă perspectivă. De pildă, Lawn Street 23 sau Poiana de pe Strada 23, este un punct favorit, oferind un spaţiu verde deschis pentru picnic, plajă şi vederi. Pentru întreţinerea lui, el este închis în zilele de luni şi marţi, atît în sezonul estival, cît şi în zile de ploi abundente, pentru a permite ca iarba să fie recuperată. (Va urma)

GRID MODORCEA

Corespondenţă din New York

Share |

Articol vizualizat de 983 ori

05 Aug 2011