Geometrie aplicată

0
196

Îmi vorbești despre

geometria schimbătoare

a emoțiilor mele,

le preferi cuburi perfecte,

cu fețe egale

în care să te admiri

în cea mai bună cămașă a ta, făcută din piele, călcată de mine, la dungă, observând simetria exactă.

Dar emoțiile mele

sunt doar niște copii

gălăgioși,

care urăsc să stea

încolonați,

încorsetați

și hohotele lor de râs,

mereu îți vor şifona mânecile şi

cămașa..

 

Urcă-te pe acea mică înălțime şi judecă-mă!

Cadența cuvintelor tale

să zvâcnească

la toate ferestrele

smulse din aşternuturi

înțețoșate de somn;

Apoi, strivește-mă

de pereții tuturor

prejudecăților

ce-și ascund în barbă căruntă,

dinții ascuțiți de şacal, chip de om.

Hai!

Loveşte-te cu pumnii

luminii în piept!

Aici ca şoim, deasupra mulțimii!

Ştiu că atunci când vei

închide ochii,

Te vei recunoaște-te

pe tăcute

în mine ca plopii-n mai cum adorm..

 

Mă simt precum o marionetă cutremurată la pahar, Nu-ți fac gratuit, iluzia bolnavă de libertate, pentru că din coardă sar şi revin drept la concluzia că mi-e greu să te iert în totalitate, iar şi iar.

 

Aderență la forme abstracte, dansuri cabalice de cărămizi, construcții antice şi piramizi cu vârfuri oglinzi.

Orice, în mine nu pot dura; rămân doar ruine din toate..

 

Din părăsiri dragi nouă, păsări şi mănăstiri, rămân singuri când turlele plouă, prin copaci, prin răspândiri ample de rouă.

 

Izolați de nevoile fireşti ale voinței,

Ei nu mai vor daruri lumeşti, în urma pocăinței.

 

Dar eu te aştept ca cea din urmă recunoaştere,

Nevroză sub lună despicată în al decadenței turn.

Ca şi o roză strânsă la piept, lui Saturn

Să-i dai naştere prin proză şi concept.

 

Te-ai dezbrăcat de nemurire, eşti infinit delimitat de carne vie,

Creşti fruct ascuns cu sâmburi înfloritori pentru sublimul intelect.

 

Călugăr neprimitor cu îngerii, îi laşi dormind pe pragul de-afară, dar pentru icoană, îți desfaci îndată şi o lucarnă.

Vorbind lacrimilor despre adevăr, prin valea plângerii, le zâmbeşti celor ce vor  un alin.

 

Ea-mi îndruma calea, dar oriunde eram mai străin, şi nu-i găseam nicicum țara, din care pătrunde acel călător în mulțimi.

 

Îți mulțumesc pentru inspirație, pentru clipele când mă-nroşesc, încercând din greu să respir sub undele verzi.

 

Mlaştină, fluturi, crocodili, împrumuturi;

Un troc indispensabil al naturii,

Fiecare-şi schimbă haina din grădină,

Şi pe rând sunt regi, sclavi şi creatori remarcabili.

de Trăistaru David, scrisă împreună cu Angelica Liliana Catcovan

loading...