Tradiţii şi obiceiuri bizare (III)

Sacrificiile umane

Actul de ucidere a unei fiinţe umane, asociat cu oferirea victimei drept ofrandă zeilor, a fost o practică străveche, atestată la majoritatea populaţiilor umane de pe întreaga Planetă. Dintre vechile culturi care au practicat sacrificiile umane, aztecii se detaşează net, urmaţi fiind de mayaşi. Pe plan mondial, victimele erau ucise ritual într-o manieră despre care se credea că i-ar încînta pe zei. Cei sacrificaţi erau de obicei prizonieri de război, copii nou-născuţi, criminali, prostituate sau virgine. Toţi aceştia aveau parte de moduri de execuţie variate, precum decapitarea, arderea pe rug, extragerea inimii, aruncarea în groapa cu fiare sălbatice sau îngroparea de viu. O dată cu trecerea timpului, sacrificiile umane au devenit din ce în ce mai rare. Majoritatea religiilor le condamnă cu vehemenţă, în timp ce legislaţia internaţională le interzice cu desăvîrşire. Cu toate acestea, în zilele noastre există zone izolate de pe Terra unde mai există astfel de practici.

Seppuku

Cunoscut sub denumirea improprie şi vulgară de Hara-Kiri (taie burta), Seppuku a fost o parte integrantă a Codului Bushido, după ale cărui precepte trăiau şi se comportau samuraii din Japonia medievală. Aceşti războinici recurgeau în mod tradiţional la Seppuku în momentele în care riscau să cadă în mîinile duşmanilor, aveau de îndeplinit o datorie de onoare sau trebuiau să spele povara unei jigniri sau ruşini. Samuraii erau, de asemenea, datori să execute Seppuku la comanda unui mare senior, daimyo. Războinicii căzuţi în dizgraţie aveau dreptul de a alege între seppuku şi execuţia călăului. Samuraii erau singurii cărora le era permis acest mod de sinucidere. Nevestele samurailor trebuiau să obţină permisiunea scrisă de a efectua acest ultim act. În ziua sinuciderii, samuraiul făcea o baie, se parfuma şi se înveşmînta în cele mai frumoase haine. Urma să-şi scrie testamentul, alături de o serie de versuri de bun rămas. Cu ajutorul sabiei scurte, denumite wakizashi, samuraiul îşi tăia abdomenul într-o mişcare de la stînga la dreapta. De obicei, prietenul său cel mai bun îl asista, retezîndu-i capul în momentul în care pe faţa samuraiului apăreau primele grimase, semn evident al unor dureri atroce. (Sfîrşit)

Share |

Articol vizualizat de 2257 ori

10 Mai 2011