Tradiţii şi obiceiuri bizare (I)

Majoritatea obiceiurilor descrise fac parte, în prezent, din istorie, mai precis din acea secţiune istorică pentru care simţim repulsie, groază şi ruşine. Multe din ele pot fi considerate absurde, sadice, de-a dreptul

nebuneşti. O parte din aceste obiceiuri au fost oprite recent. Toate, în schimb, poartă marca Homo Sapiens

Morţii oferiţi vulturilor

Înmormîntarea Cerului, după cum mai este cunoscut acest ritual al morţilor, este încă o practică des întîlnită în satele din Tibet. Cînd un tibetan moare, acesta nu este îngropat. Riturile de trecere de pe aceste meleaguri sînt şi ele îmbibate de preceptele budismului tibetan Vajrayana, la fel ca fiecare aspect al vieţii cotidiene de aici. Conform acestei credinţe, corpul uman trebuie să se întoarcă în elementele primordiale din care a fost plămădit, imediat ce sufletul îl părăseşte. Dacă trupul omului mort poate să hrănească o altă făptură, cu atît mai bine. Iar cum în ierarhia vietăţilor din Tibet vulturii pleşuvi sînt deasupra viermilor, cadavrele nu mai sînt îngropate, ci oferite vulturilor, pe stînci folosite de sute de ani în acest scop. O dată ce un membru al oricărei famili şi-a dat obştescul sfîrşit, rudele sale merg, în aceeaşi zi, să-i ofere cadavrul vulturilor. Vulturii pleşuvi şi zăganii aşteaptă, planînd în cercuri largi, ca oamenii să-şi încheie slujba religioasă şi să părăsească locul. În momentul în care nu a mai rămas decît scheletul, ritualul continuă. Rudele se ajută de baroase şi topoare pentru a măcina oasele defunctului. Bucăţile infime de oase sînt apoi amestecate cu făină de orz şi oferite ciorilor şi corbilor, astfel încît orice făptură a divinităţii să profite de ultimele rămăşiţe umane. Partidul Comunist chinez a interzis această tradiţie în anul 1960, fapt ce a dus aproape la pierderea sa. Totuşi, în urma a numeroase revolte ale tibetanilor, regimul comunist de la Beijing a legalizat, din nou, sumbra tradiţie, în anul 1980. (Va urma)

Share |

Articol vizualizat de 2298 ori

07 Mai 2011