Fenomene stranii Clarvăzătoare la 12 ani

Pentru specialiştii în paranormal, psihometria reprezintă presupusa putere a minţii omeneşti de a discerne anumite obiecte prin clarviziune. Respectiv, capacitatea subiectului de a viziona o scenă din viaţa unui anumit individ, indiferent de distanţă sau moment, cu focalizare pe cadrul în care evoluează acea persoană. Această incredibilă putere paranormală a salvat de la îngheţ - poate chiar de la o moarte cumplită - un băiat de 15 ani. Cînd părinţii i-au dat voie să plece în excursie, Cătălin a sărit în sus de bucurie. Era în ziua de 5 martie 1997, iar plecarea în escapada plănuită în Făgăraş fusese programată pe 12 martie noaptea. Familia Bejenaru locuieşte în Bucureşti, iar tatăl adolescentului îndrăgostit de înălţimi a fost şi el, pe vremuri, un montagnard înrăit. De fapt, chiar dînsul şi-a convins soţia să-şi lase puştiul pe munte. „Dacă aş fi ştiut ce avea să se întîmple, n-aş mai fi fost de acord. Şi acum regret decizia luată şi mă gîndesc că poate din cauza mea s-a întîmplat nenorocirea...“ Pe scurt, excursia programată a fost plină de surprize. Traseul fusese stabilit, iar grupul - format din 5 băieţi, toţi colegi de şcoală cu Cătălin - a călătorit fără probleme pînă în oraşul Făgăraş, de unde, prin Porumbacul de Jos, urma să urce spre Negoiu. Era în dimineaţa zilei de 13 martie. Cei 5 au urcat rapid, sperînd să ajungă la cabană pînă la lăsarea întunericului, drumul fiind estimat la circa 10 ore. Din păcate, viscolul şi-a făcut simţită prezenţa, iar băieţii au fost asaltaţi de un vînt puternic. Epuizaţi de frică şi de oboseală, după 6 ore de marş şi alte 5 numai de urcuş, tinerii au ajuns la Cabana Negoiu. „Nu vedeam nici la doi paşi, iar viscolul ne asurzea. Eram îngroziţi de moarte“. Cînd s-au privit, însă, mai bine şi-au dat seama, cu spaimă, că erau doar 4 - Cătălin dispăruse, pur şi simplu. „Ne-am gîndit, iniţial, că o fi rămas în urma noastră şi că, probabil, va ajunge mai tîrziu - povestea, la o zi după incident, Tudor, unul dintre colegi. Am aşteptat în jur de o oră, după care am ieşit să-1 căutăm prin împrejurimi. Era deja întuneric şi urmele noastre din zăpadă fuseseră acoperite de ninsoare.“ Băieţii şi-au căutat disperaţi prietenul şi, într-un final, şi-au dat seama că nu mai avea să apară. Întoarcerea lor în Bucureşti a fost extrem de tristă... În tot acest timp, în casa familiei Bejenaru se petreceau lucruri ciudate. Sora lui Cătălin, Andreea, în vîrstă de 12 ani, nu-şi găsea locul şi începea din nimic să plîngă. În dimineaţa plecării fratelui său, Andreea a făcut aproape o criză de isterie, fără a avea un motiv anume. „Cînd am primit cumplita veste, fata era de nerecunoscut. Parcă intrase într-o transă adîncă şi bolborosea ceva, ţinînd strîns în mînă o batistă de-a lui Cătălin... - relata dl. Bejenaru. Deodată, a început să descrie o grotă de munte, unde, zicea ea, îl vedea pe băiatul nostru!“ „Ştiu că este acolo, îl văd. Îi este frig şi frică. Este înfăşurat în rucsac şi plînge disperat...“ Andreea a spus părinţilor că în jurul peşterii pe care o văzuse se aflau nişte indicatoare şi un stîlp înalt, fără tăbliţă... „Uite-1, uite-l, se mişcă!...“, ţipă fata înspăimîntată. Nemaistînd pe gînduri, domnul Bejenaru şi-a luat fiica de mînă şi, împreună cu alţi doi vecini, a plecat spre Făgăraş, în căutarea băiatului dispărut. „Andreea ne-a condus parcă teleghidată pe un drum neştiut de munte. Eram atît de înspăimîntaţi, încît nu mai simţeam nici oboseala, nici frigul. Cînd am ajuns în faţa grotei cu pricina, aflată la circa 3 kilometri mai jos de cabană, mi-am dat seama că, de fapt, o cunoşteam din tinereţe“ - relata mai tîrziu dl. Bejenaru. Şi iată cum, după 5 zile de la nefericita întîmplare, Cătălin a fost găsit viu şi nevătămat, iar faptul că tînărul trăieşte a fost un miracol pe care o fetiţă de numai 12 ani 1-a făcut să se împlinească.

TRAIAN TANDIN

Share |

Articol vizualizat de 1319 ori

31 Aug 2011