Fenomene paranormale ÎNVIEREA DIN MORŢI (II)

Accidentul care i s-a întîmplat Margitei Heim este un caz complet diferit, după cum explică doctorul Forster: „Creierul nu rezistă la o anoxie (lipsa oxigenului din organism) de 30 de minute, în absenţa completă a respiraţiei şi o temperatură corporală de 29 de grade. În acest caz, nu era vorba de hipotermie profundă, pentru că apa nu era îngheţată. Inima a reînceput să bată în urma reanimării, dar creierul a rămas lipsit de oxigen prea multă vreme pentru ca o eventuală supravieţuire să nu fie însoţită de sechele” (hipotermia susceptibilă de a asigura protecţia creierului survine la om atunci cînd temperatura corporală scade spre 20 de grade: este vorba de mecanismul hibernării). Un unchi al Margitei se adresează, atunci, Mînăstirii Franciscanelor, cărora le cere, în numele părinţilor adolescentei, să se roage pentru ea. Comunitatea începe imediat să se roage, iar maica superioară recomandă, în plus, călugăriţelor să facă, în acest sens, şi un demers personal. La rîndul lor, apropiaţii şi prietenii îşi înteţesc vizitele la mormîntul preafericitei. După 3 zile, Margit reacţionînd în mod surprinzător la stimuli, medicii decid transferarea ei la Spitalul Neurologic de la München. Ameliorarea continuă, după cum constată mama adolescentei: „În dimineaţa zilei de 29 iunie, Margit avea ochii întredeschişi. După-amiază, cînd ne-am întors la ea, avea ochii complet deschişi. Marţi, 1 iulie, cînd m-am dus să o văd, dormea. Medicul mi-a mărturisit că va trăi, dar că nu ştia care avea să fie amploarea sechelelor cerebrale. Miercuri, cînd i-am adus un volum despre preafericita Kreszentia, care îi aparţinea, ea a reacţionat uşor văzîndu-l şi am avut impresia că îl recunoştea”. Începînd din acel moment, progresele au fost stupefiante şi Margit însăşi va explica: „Ştiu doar că m-am trezit după un somn profund şi că ceea ce percepeam era foarte fragmentar. Ar fi trebuit să reîncep totul de la zero, ca şi cum aş fi fost un prunc, or eu am reînceput să vorbesc şi să merg foarte repede”. Pe 9 iulie, ea a fost trimisă la Kempten pentru control. Timp de 3 săptămîni, ea a fost supusă unor teste neurologice şi psihomotorii, precum şi unei reeducări, care, deşi pur formală, este continuată, pînă în decembrie, la domiciliu. Avînd în vedere progresele, compania de asigurări nu îşi asumă cazul, chiar dacă asiguratorul declarase părinţilor că, în locul lor, ar fi preferat să-şi vadă fata moartă, decît refăcută trupeşte, dar suferind de sechele decurgînd din grave leziuni ale creierului. Margit îşi reia şcoala fără nici o dificultate. În 1988, alte controale şi teste arată o recuperare excepţională: „IQ-ul ei de 115 dovedeşte o inteligenţă peste medie. Curba atenţiei pentru materialul verbal şi vizual, precum şi capacitatea de a reţine şi de a învăţa rapid sînt proporţionale cu vîrsta. Capacitatea de percepţie pentru materialul verbal mai complex se situează peste medie. Capacitatea de concentrare şi timpul de efort pe termen lung sînt stabile şi bune. Chiar şi în exerciţiile care solicită un efort de concentrare, timpul de adaptare corespunde nivelului de formare profesională. Nu mai există nici un deficit intelectual specific, care, apărut ulterior, să poată fi atribuit unor leziuni cerebrale”. Alte examinări practicate în 1998 de specialişti confirmă diagnosticul: „Ea este complet vindecată, sănătoasă şi nimic nu lasă de bănuit complicaţii în viitor. (...) Nu există nici o urmă de sechele, aşa cum se constată după stările comatoase, precum fobii sau dificultăţi de adaptare, după cum nici tulburări psihosomatice, şi nu se poate evidenţia nici o perturbare cognitivă la nivelul percepţiei, al reflecţiei, al facultăţii de înţelegere, al memoriei, al orientării; nici măcar ciclul somn-veghe nu este lezat. Nici o disfuncţie psihomotorie şi nici o tulburare de personalitate sau de comportament”. Între timp, Margit şi-a terminat studiile şi a devenit puericultor. Pe 11 ianuarie 2000, consulta medica a concluzionat în unanimitate: „Moarte clinică prin înecare, confirmată, cu ischemie cerebrală prelungită. Vindecare rapidă, completă şi durabilă, fără nici un fel de sechele neurologice, ştiinţific inexplicabilă”. Decretul referitor la miracol fiind promulgat pe 13 martie 2001, Kreszentia Höss a fost canonizată pe 25 noiembrie 2001. (Sfîrşit)

JOACHIM BOUFLET

Share |

Articol vizualizat de 1486 ori

16 Iul 2011