Fenomene paranormale ÎNVIEREA DIN MORŢI (I)

În ziua de 23 iunie 1986, era foarte cald la Hörmanshofen, un sat situat la aproximativ 100 de kilometri de München. Trei adolescente de 13-14 ani, Angela, Helga Burger, precum şi prietena lor Margit Heim, hotărăsc să se ducă să facă baie într-un bazin artificial, amenajat de-a lungul rîului care scaldă localitatea Geltnach. La aproximativ 15,30, Helga şi Margit, bune înotătoare, s-au aruncat în apă. Angela zăbovind pe mal, nu le vede întorcîndu-se şi, presimţind un accident, îşi înşfacă degrabă bicicleta pentru a da semnalul de alarmă. La orele 15,50, doi poliţişti sosesc, care informează imediat postul de salvare fluvial. La orele 16,05, se prezintă la faţa locului un medic şi o ambulanţă, în vreme ce un elicopter survolează locul accidentului. Poliţiştii au încercat să dea de urma fetelor, dar în zadar. Ele au fost aspirate de un sifon de evacuare cu grilaj, în care s-a creat un vîrtej puternic: între rîu şi bazin, eroziunea a provocat, la nivelul inferior al sifonului, o pîlnie de 6 metri lungime, în care se prăvăleşte apa. Adolescentele au fost duse spre fund şi lipite de grilaj. La orele 16,13, echipa de salvare de urgenţă soseşte de la Kaufbeuren, oraşul cel mai apropiat. Scufundătoarea Bärbel Müller îşi trage din mers costumul şi intră imediat în apă, reuşind s-o scoată pe Helga, pe la 16,20: „Era inertă şi rece complet, cu corpul vînăt şi total lipsită de orice reacţie”. Transportată de urgenţă la Spitalul din Kaufbeuren, fata moare la orele 18,06, în ciuda oricăror încercări de reanimare, care au început încă din ambulanţă, şi a îngrijirilor de la spital. Margit este scoasă puţin după aceea de un alt scufundător, Edgar Heinz Gailhofer, după 40-50 de minute de apnee. Doctorul Forster, care se află la marginea bazinului, constată decesul adolescentei: „Ea se afla în moarte clinică, avînd pupilele dilatate, fără nici o bătaie de inimă, lipsită de activitate cardiacă. A fost intubată şi i-am aplicat imediat respiraţia artificială şi masajul cardiac. Apoi, i-am introdus în venă un cateter, prin care i s-a administrat adrenalină. Ulterior, i s-a practicat cel puţin o manevră de defibrilare. Pe monitor, a apărut destul de repede o vizibilă resuscitare a inimii; s-a continuat masajul cardiac pînă ce s-au putut simţi primele pulsaţii la nivelul gîtului. Pupilele rămîneau însă dilatate. Atunci cînd circulaţia sîngelui a fost reluată, m-am temut că reanimasem o persoană care avea să rămînă cu grave leziuni cerebrale de pe urma accidentului. În acel moment, excludeam oricum categoric o vindecare completă”. Margit este transportată cu elicopterul la Spitalul din Kempten, unde ajunge la orele 16,40. Medicii notează o comă de gradul 3 pe scara Glasgow, nivelul cel mai grav: la acest grad, nu mai există nici o reacţie vizuală, motrice sau verbală la stimuli.

Raportul medical semnalează: „Pierdere a cunoştinţei profundă, absenţa reflexelor periferice, pupile dilatate la maximum şi insensibilitate la lumină. Absenţa oricărei presiuni periferice, pulsaţii sensibile ale carotidei, ritm sinusoidal de aproximativ 110 bătăi pe minut. Pacienta este intubată pe cale orală, respiraţie controlată sacadată şi cu întreruperi. Pacienta este ultrarăcită, cu temperatura rectală de 29,4° C”. Diagnosticul este foarte rezervat, fiind afectat procesul vital. Doctorul Forster îl previne pe tatăl adolescentei: irigarea creierului nu se realizează şi, dacă fata supravieţuieşte, ea va prezenta leziuni cerebrale ireversibile. În schimb, decesul fiind foarte probabil, pot fi luate în considerare eventuale prelevări în vederea donării de organe. Părintele Salzmann, preotul spitalului, îi administrează ultima împărtăşanie. În această situaţie disperată, apropiaţii Margitei organizează un lanţ de rugăciune, pornind de la Mînăstirea Franciscanelor de la Kaufbeuren. Aici a trăit, în Secolul al XVIII-lea, preafericita Kreszentia Hoss (1682-1744), considerată protectoarea cetăţii, căreia i se dedică un cult asiduu şi în legătură cu care fusese deja studiat un eveniment susceptibil de a face obiectul unei declaraţii de miracol din partea Congregaţiei Cauzelor Sfinţilor. În 1944, cînd Kaufbeuren trebuia să fie bombardat de aviaţia aliată, locuitorii s-au dus în massă la mormîntul preafericitei, implorînd-o să mijlocească în favoarea oraşului. Şi, în mod aparent inexplicabil - vremea era senină, iar avioanele zburau atît de jos, încît puteai să distingi bombele gata să fie aruncate -, bombardierele au survolat de mai multe ori oraşul, fără a-şi delesta încărcătura. Abia în 1983, odată cu deschiderea arhivelor militare ale Statelor Unite şi Germaniei, problema a putut fi studiată şi s-a admis în final că, în ciuda împrejurărilor extraordinare, cazul era explicabil prin cauze naturale. (Va urma)

JOACHIM BOUFLET

Share |

Articol vizualizat de 1623 ori

15 Iul 2011