Fenomene Stranii
Fenomene Paranormale Moartea lui Marilyn Monroe şi OZN-urile (II)
În primul rînd, este important să se înţeleagă că acea Marilyn Monroe, pe care o cunoşteau fanii lumii filmului, era, în mare măsură, unul din acele personaje pe care Hollywood-ul s-a priceput, întotdeauna, atît de bine să le creeze, pentru inegalabilele sale scopuri de a face bani. Aparenţa de „gîsculiţă” era, în întregime, un mit al unui star de cinema, iar Marilyn a suferit, în realitate, foarte mult de pe urma sa. Dar capitaliştii camerelor de filmat din Oraşul poleit cunoşteau foarte bine psihologia cumpărătorilor de bilete. „Priveşte splendida şi mlădioasa tînără fată” - şoptea imaginea creată de ei, la urechea amatorilor de cinema, de sex masculin, activi din punct de vedere hormonal - „ea este apetisantă şi nu prea deşteaptă, astfel încît aţi putea s-o aveţi, dacă aţi încerca”. Apelul lor la lumea fanteziei masculine arhetipale urma să determine vînzarea a milioane de bilete de-a lungul anilor, sau cel puţin aşa îşi imaginau ei. În realitate, ceea ce nu au admis niciodată faţă de ei înşişi, pînă cînd nu a fost prea tîrziu, a fost faptul că talentul artistic al lui Marilyn a contribuit, totodată, foarte mult la popularitatea sa. Publicul amator de cinema a luat-o întotdeauna pe Marilyn mult mai în serios decît au făcut-o producătorii şi regizorii săi. Cu toate acestea, o popularitate durabilă în timp a actorilor de cinema presupune crearea unui personaj de film, iar cei care mînuiau banii l-au creat. Fascinanta lor zeiţă a filmului, care a fost, întotdeauna, plătită doar cu o mică parte din ceea ce cîştigau colegii săi, a cumpărat mogulilor studiourilor de filmare mai multe piscine noi şi mai multe vacanţe în Europa. Gîsculiţă? Cu capul în nori? Nici pe departe. Ce se poate spune despre o femeie care iubea muzica lui Béla Bartók? O femeie care cita, liber, din romanele lui Thomas Wolfe sau din poeziile lui Robert Browning? O femeie căreia îi plăcea Shakespeare şi dorea să joace într-o zi rolul lui Lady Macbeth? O femeie care s-a abătut de la drumul ei pentru a cultiva cunoştinţa cu poetul Carl Sandburg? O femeie care citea Ulysse de James Joyce, text de o dificultate notorie? Cîndva, am citit şi eu Ulysse, dar în cadrul unui curs de absolvire a facultăţii, împreună cu un profesor care îşi conducea studenţii printre complexităţile labirintice ale romanului. Marilyn 1-a citit, însă, singură, de plăcere. Era o cititoare nesăţioasă, învăţa repede şi era avidă de cunoaştere. Deşi nu a terminat niciodată liceul (s-a măritat cu Jim Dougherty cînd avea doar 16 ani), s-a preocupat, toată viaţa, de propria sa instruire. Originile ei au fost umile şi pline de dificultăţi. Născută în secţia socială de maternitate a General Hospital din Los Angeles, pe 1 iunie 1926, a primit numele de Norma Jeane Mortensen. Fata din zodia Gemenilor, ce urma să se nască din nou ca Marilyn Monroe, a păstrat în memorie, drept cea dintîi amintire din copilăria sa, înspăimîntătorul moment cînd bunica sa, nebună, Della Monroe, aproape că a sufocat-o în patul său şi a trăit ea însăşi în umbra nebuniei şi a privaţiunilor, întrucît mama sa, Gladys, intra şi ieşea din spitalele de boli mintale, iar tatăl ei (probabil un bărbat pe nume Stan Gifford) nu era de găsit nicăieri. Norma Jeane şi-a petrecut copilăria, alternativ, într-un orfelinat şi într-o serie de familii adoptive, unde a suferit de bîlbîială şi de tulburări cronice ale somnului. Dar crescînd a devenit extraordinar de frumoasă, iar aceasta a fost, totodată, o binecuvîntare şi un blestem pentru ea. O binecuvîntare, deoarece a fost descoperită de industria filmului, pe cînd lucra ca model, iar actoria urma să devină pasiunea şi esenţa vieţii sale. Frumuseţea a fost însă şi blestemul său, întrucît bărbaţilor le-a fost întotdeauna greu să privească dincolo de aspectul său minunat şi să vadă femeia adevărată, inteligentă şi sensibilă în spatele acestei zeiţe a frumuseţii fizice.
Marilyn Monroe a cunoscut singurătatea, a avut parte de 4 căsătorii nefericite (cu Jim Dougherty, Bob Slatzer, Joe Di Maggio şi Arthur Miller), a trăit într-o continuă şi foarte frustrantă căutare a dragostei adevărate. Mulţi au dorit-o, dar puţini au iubit-o cu adevărat.
Singură sau nu, Marilyn s-a dedicat lumii filmului cu o dăruire şi un gust al perfecţiunii pe care multă lume nu le-au înţeles pe deplin. În timpul filmărilor, stîrnea uneori resentimentul colegilor, acesta fiind, fără îndoială, justificat. Sosea, adesea, cu întîrziere pe platoul de filmare atunci cînd se realiza un film şi, ca atare, ceilalţi o considerau iresponsabilă. (Va urma)
General dr. EMIL STRĂINU





