Fenomene Paranormale Farfuriile zburătoare dau de furcă Bisericii (IV)

„Sau sînt nişte sonde, sateliţi artificiali, elicoptere şi avioane... Alteori avem de a face, pur şi simplu, cu nişte păcăleli: bunăoară acele desene uriaşe apărute în anul 1991 pe nişte cîmpuri cultivate, în partea de sud-vest a Angliei (şi mai apoi în Italia, în zona Friuli), presupuse a fi nişte urme lăsate de astronave. Despre OZN-uri se vorbeşte cam de 70 de ani încoace: încă din seara de 30 octombrie 1938, Orson Welles - pe atunci nu era încă regizor - a băgat spaima în miile de ascultători relatînd, în cadrul unei cît se poate de faimoase emisiuni radiofonice, o inexistentă debarcare a marţienilor. Iar în ziua de 24 iunie 1947, unui om de afaceri american, Kenneth Arnold, care zbura cu avionul pe deasupra Munţilor Stîncoşi, i-a apărut în faţă o formaţie de 9 obiecte metalice în formă de disc şi care reflectau lumina soarelui. Obiectele acelea, care nu mai fuseseră văzute niciodată, se deplasau cu o viteză de 2.700 de kilometri pe oră. În ziua de 4 iulie a aceluiaşi an, un obiect misterios s-a prăbuşit la Rosswell, în New Mexico (SUA). Publicînd ştirea despre acel OZN, ziarul Daily Record a relatat şi faptul că la bordul OZN-ului s-ar fi aflat 4 extratereştri (a căror presupusă autopsie a fost înfăţişată în nişte fotografii). Iar un fermier care, chipurile, ar fi dus şerifului nişte rămăşiţe ale OZN-ului ar fi fost luat la rost de către Statul Major al Armatei şi i s-a cerut să-şi ţină gura. De atunci apariţiile de OZN-uri s-au înmulţit şi într-una dintre acestea avea să fie implicat, în anul 1969, pînă şi un viitor preşedinte american, Jimmy Carter. Iar lucrurile nu s-au oprit aici. La Groom Lake, în Nevada, există un avanpost subteran al Marinei Americane («Zona 51»), care este considerat de Pentagon atît de important, încît nu apare pe nici o hartă geografică. Ei bine, locul acela pare a fi o zonă foarte secretă, denumită «S-4», cuprinzînd 9 hangare săpate în stînca muntelui, în care ar fi experimentate acele farfurii zburătoare care se pot vedea din cînd în cînd de la faimoasa căsuţă poştală de pe Autostrada 375, din care se desparte o şosea care duce la bază. În acea zonă, armata americană ar fi luat cu japca, la începutul anului 1984, nu mai puţin de 89.000 de acri de pămînt din avutul obştesc, loc pe care l-a îngrădit tocmai pentru a nu permite accesul curioşilor...” În afară de această ştire-bombă, ziarul avea să publice în numărul următor o fişă cuprinzînd microbii existenţi pe Marte. În ceea ce priveşte OZN-urile, de acestea avea să se intereseze, la modul umoristic, şi publicaţia „Calendario del Frate Indovino (Calendarul Călugărului Ghici-Ghicitoarea-Mea) din anul 1992, printr-o vinietă (din luna octombrie) ce înfăţişa nişte farfurii zburătoare din care li se aruncau bani politrucilor de pretutindeni.

Întru dovedirea deschiderii mentale înspre aceste medii, cel ce scrie aceste rînduri a ţinut o conferinţă pe teme ufologice, împreună cu don Pancrazi, directorul Institutului de Educaţie Catolică Leon XIII din Milano. O dată ce i s-a lămurit preotului faptul că ufologia nu are nimic comun cu „contactismul” şi nici cu cine ştie ce nouă formă de religie, preotul s-a grăbit să afirme în public (şi pînă şi la microfoanele postului de Radio de stînga, Radio Popolare) că „nu există nici o incompatibilitate între ufologie şi religie”. Lucru care este întru totul adevărat. Cercetarea ufologică serioasă, care nu e cîtuşi de puţin o nouă religie tehnologică, nu intră în sfera credinţei şi viceversa. (Sfîrşit)

ALFREDO LISSONI

Share |

Articol vizualizat de 719 ori

03 Aug 2011