Fenomene Paranormale Farfuriile zburătoare dau de furcă Bisericii (III)

Aşa se pare, chiar dacă Biserica nu şi-a precizat niciodată poziţia pro sau contra. În trecut, mulţi dintre credincioşii catolici zeloşi, dar din rîndurile laicilor, s-au dovedit a fi agasaţi de fenomenul OZN, dat fiind că aceştia nutreau convingerea că „Dumnezeu ne-a creat doar pe noi”; fapt e că în Biblie nu se întîlnesc deloc referiri cu privire la existenţa unor alte lumi locuite şi nici în legătură cu non existenţa acestora. Cel ce aşterne pe hîrtie aceste rînduri mai are şi o diplomă de profesor de religie catolică şi cunoaşte foarte bine faptul că în trecut s-au înregistrat doar nişte luări de poziţie individuale, şi nicidecum în numele întregului cler. Fără îndoială că Biserica, instituţie care numără în rîndurile sale mulţi oameni de ştiinţă, s-a ocupat mult de nişte cercetări în legătură cu viaţa extraterestră (studiile exobiologice care fac obiectul programului SETI) şi nu a trecut cu vederea (pe ascuns, bineînţeles) fenomenul OZN, stînd în acest sens drept mărturie faptul că la Vatican există o catedră de paranormologie (ESP) şi ufologie, condusă de preotul austriac Andréas Resch. În afară de aceasta, ideea existenţei altor lumi locuite a fost susţinută cu ardoare, încă din anul 1400, de nişte teologi iluştri şi părinţi ai Biserici ca Niccolo Cusano, părintele Angelo Secchi, de la Observatorul Colegiului Roman, părintele Lapidi, Monsabret, teologul Teilhard de Chardin şi, de curînd, de reverendul Francis J. Connell de la Universitatea Catolică din America (scrierea sa se află în anexa la cartea Enigma farfuriilor zburătoare de Aimé Michel), apoi spaniolul don Enrique Lopez Guerrero (care nutreşte convingerea că extratereştrii proveniţi de pe Wolf 424 ar trăi ascunşi undeva pe Pămînt), părintele Domenico Grasso, iezuit de la Universitatea Gregoriană, care între anii 1978 şi 1980 a încredinţat presei Familia Creştină - o culegere de declaraţii interesante în favoarea ideii existenţei atît a OZN-urilor, cît şi a extratereştrilor, potrivit viziunii „de la distanţă” a ştiinţei (lumile acelea există, dar nu pot ajunge pînă la noi). În ziua de 9 octombrie 1987, revista catolică Alba, care se adresează familiilor, le-a dedicat OZN-urilor nu mai puţin de 4 pagini semnate de scepticul de acum (dar cît se poate de convins cîndva), ziaristul ştiinţific Piero Bianucci, care, deşi îi menţiona pe nişte ufologi negativişti şi pe nişte astronomi mărginiţi la minte, nu putea să nu admită în rezumatul articolului faptul că, în legătură cu OZN-urile, „existau nişte cazuri cu semne de întrebare, dar că oamenii de ştiinţă începeau să se ocupe de ele” (mai tîrziu avea să adopte nişte poziţii mai puţin conciliante). În februarie 2001, o revistă pentru copii (copii avînd vîrsta în jur de 6 ani), revista „Ciao Amici“ (Salutare Prieteni), editată de Messaggero di Sant’Antonio (Mesagerul Sfîntului Anton), insera în paginile sale o aluzie umoristică la extratereştri, apropo de Carnavalul de la Veneţia, iar în ziua de 14 octombrie a aceluiaşi an o altă publicaţie pentru tineret - pentru copii ceva mai mari - „Giornalino“ (condusă de don Antonio Tarzia, de la Periodicele S. Paolo, fost director al Editurilor Paoline), dedica OZN-urilor 4 coloane în care, printre altele, se dădea răspuns unei întrebări adresate de două cititoare la modul următor: „Cel mai adesea sînt doar nişte nori, halouri, dîre luminoase, reflectări ale luminii, meteori. (Va urma)

ALFREDO LISSONI

Share |

Articol vizualizat de 783 ori

02 Aug 2011