Fenomene Paranormale CORPUL VEŞNIC (V)

După moarte

Ca să fim siguri că sîntem într-adevăr în faţa unui fenomen inexplicabil miraculos, trebuie să cunoaştem precis procesul natural de descompunere în momentul morţii. Michele Rudler, de la catedra de medicină a Universităţii Paris V, cunoaşte perfect această problemă. „Ştim ce se petrece în primele ore de după moarte, declara ea. Dar după aceea ne este imposibil să mai spunem ceva. Totul depinde de diferiţi factori precum umiditatea, PH-ul, anotimpul, cauzele morţii, bacteriile, temperatura ambiantă etc. Cunoaştem aşadar aproximativ primele 70 de ore, cu variante şi diferite marje de eroare. Cu cît sîntem mai aproape de ceasul morţii, cu atît mai mult medicul legist poate să fie mai precis asupra cauzelor acesteia şi asupra momentului”. Putem rezuma astfel observaţiile medicilor legişti: în cadavru, sîngele se degradează datorită acţiunii bacteriilor care se hrănesc cu el. „Identificarea acestor bacterii pe un cadavru n-ar avea nici un sens”, precizează Michele Rudler. Globulele roşii nu au nici un mijloc de a supravieţui cînd nu mai există aport de oxigen şi de zahăr. În afara cadavrului, adică în laborator, la rece, la 4 grade Celsius, sîngele poate să fie păstrat cîteva săptămîni, chiar cîteva luni, dar nu poate să fie congelat, căci globulele roşii fac explozie. Un proces binecunoscut este cel al rigidităţii cadaverice. El survine între a 12-a şi a 24-a oră, apoi dispare după 48 de ore. În clinică, se face deosebire între rigiditatea extrapiramidală (corpul păstrează poziţia pe care i-o imprimi) şi rigiditatea nepiramidală, cea a cadavrului care nu păstrează poziţia la care este obligat, ci revine la poziţia iniţială. Această rigiditate a muşchilor nu se explică; e legată de problema fibrelor musculare care se îngustează. Ea se observă la tot corpul, mai ales la muşchii roşii cu contracţie intensă (membrele), şi este mai puţin evidentă la muşchii albi cu contracţii lente (intestinele, de exemplu). În ceea ce priveşte mirosul: „Nu există niciodată mirosuri plăcute la cadavre”, spune Michele Rudler. Bacteriile, rupînd extremităţile proteinelor, eliberează gaze sulfuroase, sulfuri de hidrogen sau amoniac, metan etc. şi degajă un miros pestilenţial. Atunci începe faza de putrefacţie, cu o pată verde pe abdomen, lîngă fosa iliacă dreaptă, nu departe de apendice, o umflătură a intestinului gros care e o zonă foarte „bacterizată”. Pata se formează după 48 de ore şi putrefacţia se întinde pe tot abdomenul. (Va urma)

HÉLÉNE RENARD

Share |

Articol vizualizat de 1617 ori

16 Aug 2011