„Chiar am fost în rai?”

O gospodină s-a apropiat de mine în timpul unei şedinţe de autografe de la Atlanta, pentru a-mi spune povestea surorii ei. Această femeie - pe care am s-o numesc Gail - îşi îngrijise sora cît timp aceasta făcuse chimioterapie pentru cancer la sîn. Chimioterapia nu a mers şi cancerul s-a răspîndit, iar Gail a rămas alături de ea pînă la sfîrşit. În momentul morţii surorii ei, Gail a văzut un „halou” de „particule mititele de lumină” care se adunaseră în jurul pieptului şi al capului moartei. „Am simţit, efectiv, cum îşi părăseşte corpul”, mi-a spus Gail. „M-am aplecat s-o îmbrăţişez şi am simţit cum trecea prin mine ca un puls de energie. Era, efectiv, o izbucnire de fericire şi de eliberare”. Gail mi-a spus că a „zăbovit” alături de sora ei care murea. „Am parcurs o parte din drumul ei către viaţa de dincolo”, mi-a zis ea. „Cînd m-am aplecat s-o îmbrăţişez, îmi era clar că murise, că nu mai avea o voce propriu-zisă, dar nici nu avea nevoie de aşa ceva. Puteam să ne transmitem gînduri de la una la cealaltă, fără să fie nevoie să vorbim“. În timp ce comunicau telepatic, Gail a remarcat că amîndouă pluteau, „dar într-un spaţiu fără pereţi“. Şi, cu toate că nu şi-a văzut părinţii, a avut senzaţia că erau şi ei acolo, precum şi un unchi decedat recent. „Am zăbovit un timp în locul acela“, mi-a spus ea. „Am simţit-o cum se despărţea de mine şi asta a fost tot - ea s-a dus în Rai şi eu m-am întors“. „O poveste uimitoare“, am spus eu. Gail a fost cu totul de acord. „De atunci, nu mi-a mai fost deloc frică de moarte. Nici măcar n-am plîns la înmormîntarea surorii mele. Dar nu pot să nu mă întreb: chiar am fost în Rai?“.

RAYMOND MOODY

Share |

Articol vizualizat de 2296 ori

23 Mar 2011