Burta cauzată de bere protejează bărbaţii la vîrste înaintate

Oricît de bine vă ajustaţi dieta, indiferent cît de mult efort fizic depuneţi şi oricît de bine vă menţineţi în formă, imediat ce treceţi de 30 de ani kilogramele încep să se depună. În anii timpurii ai adolescenţei, cel puţin înaintea recentei epidemii de obezitate, greutatea rămînea aceeaşi, indiferent ce mîncam şi indiferent de cît de mult efort fizic depuneam, însă după 20 de ani adultul occidental obişnuit ia proporţii, acumulînd 3-5 kilograme la fiecare 10 ani, astfel încît pînă la vîrsta de 50 de ani cîntarele indică, în medie, un plus de 10-15 kilograme. Apoi, după 60 de ani, rareori se întîmplă să mai adauge kilograme.

Lăsînd la o parte epidemia obezităţii, această evoluţie generală a fost aproximativ la fel în fiecare ţară vestică şi, deşi a existat un număr de teorii, nu există nici un consens în privinţa cauzelor care ar putea explica fenomenul.

În timp ce unii spun că totul se reduce la faptul că oamenii au devenit mai puţin activi sau că mănîncă şi beau mai mult pe măsură ce îmbătrînesc, cercetătorii de la Centrul Medical Schneider pentru Copii, din Israel, afirmă că explicaţia constă în ceea ce ei numesc „Ipoteza Tînărului Vînător”. Ei sugerează că luarea în greutate legată de înaintarea în vîrstă reprezintă un impuls important pentru longevitatea umană, argumentînd că muşchii tînărului vînător sînt transformaţi în depozite de grăsime care-l ajută pe vîrstnicul care nu munceşte şi nu vînează să trăiască mai mult.

În vremurile străvechi, cei care furnizau hrana, vînătorii, trebuia să fie foarte musculoşi, pentru a face faţă unor expediţii de vînătoare lungi, grele şi periculoase. Pentru a dezvolta muşchii necesari, grăsimea corporală a fost redirecţionată din membrele inferioare, iar energia a fost utilizată la construirea muşchilor. Însă cînd bărbaţii ajungeau la finalul carierei lor de vînători, avea loc o inversare a proceselor metabolice către conservarea de energie, ca reacţie la anticiparea bătrîneţii. De fapt, după vîrsta de 30 de ani are loc o scădere cu 15% a massei musculare şi o creştere graduală a nivelurilor de grăsime, în special în jurul mijlocului. Conform ipotezei israeliene, pierderea de masă musculară se converteşte în energie care anterior mergea către muşchi, dar acum redevine grăsime la bărbaţii mai în vîrstă. Nemaifiind capabil să vîneze pentru hrană, rezervele respective sînt proiectate să îi ajungă la bătrîneţe şi se sugerează că scopul lor evolutiv era acela de a-i permite bărbatului să trăiască suficient de mult pentru a-şi vedea familia crescînd. Astfel se poate explica de ce bărbaţii nu mai pun de obicei nici un kilogram în plus după 60 de ani, cînd copiii lor au devenit independenţi.

„Luarea continuă în greutate pe durata vieţii adulte în societăţile moderne afluente pare să-şi aibă rădăcinile evolutive în trăsăturile umane biologice şi culturale”, afirmă cercetătorii. „Creşterea în greutate este un proces adaptativ conceput să compenseze pierderea de masă musculară, garantînd supravieţuirea şi longevitatea.” Ei adaugă: „Ipoteza noastră, bazată pe presupunerea că luarea în greutate relaţionată cu vîrsta, a evoluat ca o măsură de a asigura rezerve de energie suficiente pentru nevoile metabolice pe durata maturităţii tîrzii, cînd frecvenţa şi intensitatea activităţilor consumatoare de energie sînt diminuate o dată cu pierderea de massă musculară relaţionată cu vîrsta”.

ROGER DOBSON

Share |

Articol vizualizat de 2294 ori

08 Apr 2011