Boala transpiraţiei era, de fapt, antrax

Eeste una dintre cele mai misterioase boli din Istorie. Primul caz a fost relatat în 1485, iar ultimul în 1551. De atunci nu a mai existat vreun alt caz, iar cauza acestei boli rămîne încă înconjurată de mister. În total, au existat 5 epidemii de ceea ce numim „boala englezească a transpiraţiei”, care a răpus mii de oameni. Se crede că a fost cauza morţii lui Arthur Tudor, fiul adolescent şi moştenitorul la tron al lui Henric al Vll-lea. Se poate să o fi contactat şi Anne Boleyn, soţia lui Henric al VIII-lea, dar ea a supravieţuit. Relatările vremii au sugerat că boala, ale cărei simptome erau febra puternică şi transpiraţia abundentă, era extrem de virulentă. Ea se răspîndea rapid în organism şi, în unele cazuri, cauza decesul în numai cîteva ore. Deşi nimeni nu a identificat vreodată etiologia bolii, există unele indicii. De pildă, ea afecta în principal bărbaţii, în special pe cei care locuiau în zona rurală. Bărbaţii erau mereu în formă şi sănătoşi înainte să se simtă rău, iar majoritatea infecţiilor păreau să se producă către sfîrşitul verii.

Au fost elaborate multe teorii pentru a elucida cauza bolii şi majoritatea s-au axat pe viruşi de un fel sau altul, însă de-a lungul anilor investigatorii nu au fost în măsură să vină cu o explicaţie care să se potrivească tuturor datelor. Apoi, în 2001, a apărut Amerithrax. Amerithrax este numele pe care FBI l-a dat evenimentelor produse la o săptămînă după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, care au distrus turnurile gemene ale World Trade Center, cînd au fost trimise scrisori infestate la mai multe adrese din Statele Unite. În plicuri se aflau mari cantităţi de spori Bacillus anfhracis sau antrax. Treisprezece oameni s-au îmbolnăvit, inhalîndu-l, iar 5 dintre ei au murit. Un raport despre primele 10 cazuri a relatat că majoritatea victimelor au manifestat iniţial o transpiraţie abundentă. Pacienţii erau descrişi în mod variabil ca suferind de transpiraţii nocturne, bogate şi accentuate. Dward McSweegan, din Maryland, a observat similaritatea dintre simptomele antraxului şi cele ale bolii transpiraţiei. Existau, de asemenea, alte conexiuni. Antraxul este mai întîlnit în zonele agricole, iar atunci cînd afectează oamenii, victimele sînt în principal bărbaţi, la fel ca în cazul bolii transpiraţiei. Microorganismul care declanşează boala poate să trăiască în sol timp de mulţi ani. Inclusiv acest aspect se potriveşte cu perioada de 70 de ani a epidemiilor de transpiraţie în Anglia. McSweegan spune că e posibil ca antraxul să nu fi fost luat în considerare ca posibilă cauză a bolii transpiraţiei, deoarece cazurile documentate ale antraxului inhalat au fost rare, iar transpiraţia nu este un simptom obişnuit atunci cînd antraxul pătrunde în organism prin piele sau intestin. Cercetarea sa arată, de asemenea, că doctorii care tratau crizele de transpiraţie în Anglia au observat, totodată, puncte negre la unele victime, puncte ce ar fi putut fi crustele care apar adesea pe piele în cazurile de antrax.

Studiul său a indicat că majoritatea victimelor bolii transpiraţiei au fost bărbaţi apţi de muncă, între 15 şi 45 de ani. El afirmă că lîna şi părul animalelor sînt surse comune ale sporilor de antrax şi că mulţi dintre aceşti bărbaţi se poate să fi activat microorganismul în cadrul producţiei locale de lînă. Sporii de antrax din lînă, părul şi păşunile de nutreţ contaminate pot rămîne în viaţă lungi perioade de timp. „Antraxul inhalabil a fost, probabil, un fenomen rar şi misterios, pînă cînd răspîndirea industrializării a trimis activităţile de sortare ale lînii comerciale şi a părului animal în interiorul spaţiilor închise. Rezistenţa sporilor de antrax şi apropierea de produsele şi terenurile agricole contaminate puteau oferi numeroase ocazii pentru infectare”, susţine cercetătorul.

ROGER DOBSON

Share |

Articol vizualizat de 2283 ori

14 Apr 2011