USL - URIAŞUL CU PICIOARE DE LUT

După alegerile de la Neamţ şi din Maramureş, social-democraţii au nevoie de un duş rece. De o analiză la sînge, care să-i trezească la realitate măcar pe ultima sută de metri a startului pentru 2012. Pentru că, mai ales în politică, sîngele apă nu se face, iar uriaşul cu picioare de lut, acel amalgam croit, chiar şi pentru lumea politică, total împotriva naturii, nu va putea garanta PSD-ului un loc în vitrina cu porţelanuri politice. Lumea este sătulă de partide şi, chiar dacă nu se orientează spre alte construcţii doctrinar-economice, fie şi doar pentru faptul că ele nu există (deşi Traian Băsescu încearcă să schimbe locul şi rostul statului cu supracontrolul exercitat de clanurile agreate), asta nu înseamnă că oamenii vor mai şi vota. Un duş rece pe care PSD ar trebui să şi-l aplice, înainte de toate, la vîrf. Dar nu pentru a-şi justifica noul eşec în formularea deja previzibilă, aceea în care toţi ceilalţi sînt de vină, mai puţin propriul partid, mai puţin însuşi Victor Ponta. Un tînăr preşedinte de partid, care pare a rămîne veşnic necopt din punct de vedere politic, bazîndu-se mult prea mult pe co-preşedintele USL, Crin Antonescu. Un alt „lider” îndoielnic, căruia nu se poate spune că nu îi vine mănuşă situaţia actuală, în care Victor Ponta îşi pune singur beţe în roate. Şi este logic ca liderului liberal să-i convină această stare de incertitudine, putînd fenta oricînd pentru a prinde din mers „ofertele” tot mai puţin indirecte venite dinspre „capo dei tutti capi” al politicii dîmboviţene.

Or, dacă nu va avea curajul de a face acest duş rece acum, PSD-ul se va trezi măturat, în 2012, de valurile unor surprize neplăcute. Totuşi, importantă nu este, cum greşit dau impresia unii analişti, soarta USL-ului. Ci însăşi cartea pe care o joacă PSD. Pentru că, deşi a cîştigat în Maramureş, înfrîngerea pe care a suferit-o la Neamţ, dincolo de situaţia de perdant cauzată de fraudă şi de mita dată făţiş de candidatul PDL, ar trebui să semnaleze social-democraţilor că lucrurile nu sînt tocmai în regulă. Prima întrebare se leagă chiar de „liderul” care reprezintă formaţiunea. Şi care, în loc să se transforme într-o locomotivă pentru partid, continuă a se împletici în propriile erori. Apoi, este vorba de felul în care instrumentele media pe care le are PSD la dispoziţie sînt folosite în confruntările politice. Pentru că nu este suficient să le ai la îndemînă. Trebuie să ştii să le şi foloseşti, pentru a nu ţi se întoarce împotrivă. Căci, la felul în care au stat acum lucrurile, cu un PSD care nu a fost capabil să învingă PDL, un partid compromis, viitorul nu sună deloc bine. Desigur, nu trebuie ignorată nici strategia „Pinalti”, creată de PDL. Aceea în care teritoriul a „avertizat” centrul ca, dacă vrea să cîştige, să nu prindă „picior de Udrea sau de Boc” la Neamţ în contextul alegerilor. PDL s-a limitat astfel doar la acţiunea în teritoriu, inclusiv prin răspîndirea plaselor cu mită electorală. La USL lucrurile au stat exact invers, implicarea exagerată a centrului, chiar dacă nu direct prin liderii săi, ci prin instrumentele media, conducînd la un rezultat dezastruos. Şi ar mai fi o chestiune care pentru PSD s-ar putea dovedi catastrofală: deşi  abia a reuşit să cîştige la Maramureş, a şi început să vehiculeze variante de viitori miniştri. Or, lăsînd la o parte că este vorba iarăşi de nume vechi, de personaje trecute bine de a doua tinereţe ori şantajabile, pentru felul în care au condus în guvernările anterioare instituţiile pentru care mustesc de poftă acum, PSD transmite alegătorilor mesajul disperării de a veni, nu la îndreptarea treburilor în ţară, ci la împărţirea de bucate. Din nou, pare că PSD nu învaţă din greşelile trecutului şi merge, ca strategie, doar pe specularea viciilor celorlalţi. Ceea ce nu este suficient. Pentru că aplecările spre fraudă şi mită ale democrat-liberalilor au fost atît de comentate, fără a avea un final juridic, încît oamenii nu mai reacţionează la aceste lucruri. Nu mai reacţionează, căci, ştiind că ele nu au produs schimbările aşteptate la alegerile trecute, pur şi simplu nu se mai aşteaptă la altceva.

De aceea, social-democraţii ar trebui să-şi revizuiască strategia. Sau să-şi creeze una... Poate e prea tîrziu pentru a mai aduce în fruntea formaţiunii un personaj care să-şi asume rolul de locomotivă, dar nu este tîrziu să se debaraseze de haina şi, poate, de tinicheaua PNL-ului, pentru a-şi lua soarta în propriile mîini. Să nu uităm că Traian Băsescu i-a ofertat în permanenţă pe liberalii. Şi nici nu contează dacă PNL, cu sau fără Crin Antonescu, s-ar deda la o trădare sau nu. Nu poţi să mergi înainte legat la ochi. Este de aşteptat ca maşina de manipulare de la Cotroceni să transforme PNL-ul într-o bombă cu ceas pentru social-democraţi.

CEZAR A. MIHALACHE

Share |

Articol vizualizat de 1922 ori

29 Aug 2011