Eveniment
Trei veşti proaste venite din Grecia
În mod firesc, românii se interesează de ceea ce se întîmplă în Grecia în măsura în care vor să întrezărească ceea ce li s-ar putea întîmpla lor înşile. Oficial, li se spune că cele două cazuri nu sînt comparabile. România are o datorie publică mult mai mică (vreo 40% din PIB, faţă de 150% din PIB în Grecia) şi, în plus, a şi declanşat din timp ajustări, luînd-o înaintea multor altor ţări europene prin programele de austeritate deja derulate. Ce nu se spune oficial este că împrumuturile uriaşe antamate în cazul Greciei n-au fost pentru salvarea cumva a acestei ţări, ci a pielii şi profiturilor capitalurilor străine cu expunere pe Grecia, îndeosebi ale băncilor franceze şi germane, şi că miza extraordinară în cazul Greciei nu era nici măcar soarta euro, ci păstrarea mecanismului de subordonare a capitalismului ca sistem de către componenta cea mai agresivă şi cea mai puţin meritorie a acestuia, cea financiar-bancară. Dacă nu se vota programul de austeritate şi Grecia intra în încetare de plăţi externe, o breşă majoră se crea în acest mecanism şi rînduielile actuale nu mai puteau rămîne aceleaşi. Practic, se stabilea o masă credală cu toţi creditorii Greciei şi aceştia îşi fixau ei înşişi cine şi cît să mai recupereze. Dar, evident, din ceea ce mai era de recuperat! Fiecare dintre creditori urma să înregistreze o anumită pierdere, în virtutea riscului asumat ca investitori. Votîndu-se programul de austeritate, mecanismul va continua să funcţioneze ca şi pînă acum: creditori publici (guverne şi instituţii precum FMI sau Comisia Europeană) angajează bani publici pe care îi pun, printr-un împrumut, la dispoziţia Greciei pentru ca aceasta să plătească investitorii financiari privaţi, urmînd ca apoi, în timp, Grecia să ramburseze către statele şi instituţiile creditoare împrumutul contractat. Rambursări, evident, din strîngerea curelei proprii, garant fiind programul de austeritate. Dacă se declara în încetare de plăţi, Grecia plătea ce era de plătit! Preluînd împrumutul, va plăti de cel puţin 3-4 ori mai mult, căci se includ acoperirea integrală a investitorilor financiar-bancari privaţi şi costul remunerării creditorilor publici occidentali.Veştile proaste pentru români sînt trei.
Prima este că acest mecanism operează deja în cazul României şi încă înaintea Greciei! Prin acordul cu FMI, Statul Român a fost obligat să se împrumute masiv de la FMI şi UE, dar numai în parte pentru rezolvarea problemelor de care era el responsabil, ci, în principal, pentru a aduce pe piaţă finanţare care s-o înlocuiască pe cea privată sistată în condiţiile crizei de către băncile străine din România. De peste 2 ani, statul se îndatorează într-un ritm ameţitor spre întreţinerea indirectă a băncilor străine, care au ajuns astfel să prospere fără a mai credita economia reală. Băncile au prosperat, în timp ce economia a căzut şi statul a devenit mereu mai îndatorat, fără întoarcere. A doua veste proastă este că România, înaintea Greciei, a fost ţara în care îndatorarea băgată pe gît statului a fost pusă de la început la plată în cîrca salariaţilor, pensionarilor şi contribuabililor, prin reduceri de cîştiguri, amputări de programe sociale şi majorări de impozite! De aceea, în materie de programe de austeritate, România se află cu un an (sau cu ani) înaintea altor ţări europene, care, deocamdată, ţin ajustările în stand by la nivelul îndatorării publice. A treia – şi probabil cea mai proastă – veste este că, întrucît motivul pentru care s-a procedat de la început la aruncarea austerităţii asupra populaţiei era că onor capitalul străin nu prea mai avea ce să ia din România, perspectivele sînt dramatice. Finanţarea Greciei va continua, susţinut, de către capitalul internaţional, pentru că Grecia mai are sector public propriu şi, bineînţeles, şi insule. România şi-a vîndut deja toate principalele active, inclusiv resursele lăsate de Dumnezeu românilor. Pe ceea ce i-a mai rămas Statului Român străinii mai mult de 2-3 miliarde euro nu dau! Ceea ce este o picătură faţă de o datorie publică deja de aproape 50 miliarde euro. Iar sufletul românii şi p-ăsta l-au vîndut! Aşa că străinii vor bloca în curînd finanţarea României, căci nu mai au ce să ia de aici! Iar ceea ce este de plătit nu are din ce altceva să fie plătit, decît din reducerea nivelului de trai!
ILIE ŞERBĂNESCU
Comenteaza acest articol
Comentariile utilizatorilor:
-23 Aug 2011 17:06:29
D-le Ilie Şerbănescu, vă rog ca într-un viitor articol să explicaţi ce sînt activele. Ştiam că sînt titluri de proprietate. Deci practic România şi-a vîndut proprietăţile. E aşa?
2)Datoria publică prin presa română variază între 50 şi 150 de miliarde de euro. Adică din 150 ar fi jumătate dator statul şi restul ar fi datorii ale firmelor.Spuneţi-ne care este suma reală; defalcat, la stat şi la privat.
Florin Croitoru





