Privatizarea SNP Petrom – un „barter fraudulos” între PSD-ul lui Adrian Năstase şi PD-ul lui Adriean Videanu

În urmă cu 7 ani, în România avea loc cea mai mare privatizare din istoria sa modernă. Privatizarea Petrom, societate considerată de importanţă strategică, a fost începută de către actualul preşedinte, Traian Băsescu, care pe atunci avea funcţia de ministru al Transporturilor în Guvernul CDR condus de Radu Vasile. Apoi, în urma unei tranzacţii extrem de controversate, realizată în timpul Guvernului PSD condus de Adrian Năstase, grupul austriac OMV a preluat o participaţie de 51,01% din capitalul Petrom SA. În presa vremii au existat suspiciuni asupra corectitudinii privatizarii Petrom, mulţi analişti susţinînd, la acea vreme, că preţul plătit de austrieci a fost mult prea mic. Privatizarea societăţii Petrom nu a fost nici măcar acum clarificată, cu toate dedesubturile ei, chiar dacă a făcut obiectul unor investigaţii şi audieri amănunţite, realizate de către Comisia de investigare a privatizării acestei societăţi strategice a economiei româneşti.

Comisia de investigare a privatizării Petrom a luat fiinţă în anul 2006 şi a fost formată din 7 senatori, coordonaţi de actualul vicepreşedinte al PRM, domnul Marius Marinescu, pe atunci vicepreşedinte şi la Comisia din Senat. Se pare că Raportul Comisiei senatoriale privind anchetarea privatizării Petrom a prezentat, informal şi legal, în 2007, toate ilegalităţile săvîrşite de Guvern. Totuşi, acest document nu a mai fost niciodată pus în dezbatere în plenul Senatului, ci îngropat la repezeală. Oare Băsescu, ca vicepreşedinte al Aliantei D.A., a ştiut de acest aranjament? A fost şi el părtaş la vînzarea Petrom?

Ei bine, iată că, după mai bine de 7 ani de la frauduloasa privatizare, apar informaţii noi, după desecretizarea lor conform Legii 188/2007 (desecretizarea stenogramelor şedinţelor de Guvern), dintr-un  Raport, precum şi dintr-un alt document extrem de important legat de privatizarea Petrom, Informarea SRI numărul 12.255 din 8 decembrie 2007. Documentul SRI se apleacă şi asupra ajustărilor legislative, a modificărilor aduse Legii Petrolului, care au permis şi înstrăinarea de către noul proprietar a unor active. În finalul Informării către Comisia senatorială, SRI subliniază că a semnalat „disfuncţii, riscuri şi vulnerabilităţi” pe tot parcursul etapelor de privatizare a Petrom. S-a ajuns la concluzia că societatea SNP Petrom a fost evaluată la un preţ de trei ori mai mic (adică la aproximativ 2 miliarde de euro) decît valoarea reală de piaţă, de aproximativ 6 miliarde de euro. Iar Statul Român, prin CNADNR, a plătit cu vîrf şi îndesat relocarea unor sonde ale OMV Petrom. Cîmpul petrolier de la Suplacu de Barcău s-a nimerit exact pe traseul Autostrăzii Transilvania. Acesta s-a dovedit un zăcămînt „foarte important” pentru OMV, avînd o producţie de petrol de aproximativ 1.000 tone/zi. Iniţial, soluţia adoptată de companie ducea autostrada pe lîngă cîmpul petrolier. Răsturnarea de situaţie ne-a  costat cam mult – peste  250 milioane de euro. Iar alte sume de bani au fost alocate de la buget pentru exproprieri. Totuşi, concluziile acestei anchete senatoriale nu au fost date publicităţii, nu au fost puse în dezbatere la Parlament şi, ca atare, în baza lor, Parchetul nu a avut cum să meargă mai departe cu scormonirea tentaculelor politico-economice, care au dus la această privatizare cu iz de subminare a economiei naţionale. Dar din lecturarea acestor documente  rezultă clar cîteva concluzii, pe care orice om cu bun-simţ le poate sintetiza.

Una dintre cele mai avantajoase afaceri cu Statul Român din toate timpurile a început în decembrie 2004, pe cînd, cu un simplu vot, aleşii noştri au decis să privatizeze Societatea Naţională a Petrolului Petrom SA Bucureşti. Astfel că, prin contractul de privatizare din 2004, statul, la recomandarea consultanţilor, a acordat Petrom o facilitate fiscală denumită „cotă ecologică”. Vorbim, practic, de un stimulent care îi permite investitorului austriac să nu plătească anual impozit pe profit în valoare de mai multe zeci de milioane de dolari. Cum s-a ajuns la vînzarea aurului negru pe aproape nimic? Primul pas a fost în 2000, cînd Traian Băsescu, la vremea aceea ministru al Transporturilor, a semnat un Memorandum cu Banca Mondială, prin care Statul Român îşi asuma privatizarea companiilor energetice şi a sistemului bancar. Apoi, statul a trecut la privatizarea Petrom. Responsabilitatea privatizării a fost disipată în Parlament, vînzarea fiind aprobată prin lege specială. Stenogramele şedinţelor Senatului din 2004 arată că s-a discutat o singură zi pe tema celui mai important document de privatizare din ultimii 15 ani. Statul a privatizat Petrom pe degeaba. Austriecii de la OMV şi-au scos banii pe care i-au dat pe Petrom în 2004, datorită contractului inteligent negociat de către ei la acea vreme.

Din punct de vedere politic, privatizarea Petrom a fost cerută de către anumite entităţi financiare la nivel mondial, pentru a susţine politic integrarea României în Uniunea Europeană. Asta ca o ofrandă adusă acestui privilegiu, deoarece România, aşa cum vedem, nici astăzi nu este aptă să îndeplinească anumite cerinţe impuse de Comisia Europeană privind acceptarea ei, la acea dată, ca ţară cu statut egal în rîndul comunităţii europene. Privatizarea Petrom a fost o monedă de schimb pentru aderarea la UE şi o ocazie neaşteptată pentru „băieţii deştepţi” din energie ai preşedintelui să îngroape definitiv afacerile dubioase realizate de-a lungul timpului cu societatea statului, Petrom.

Din punct  de vedere economic, privatizarea Petrom a însemnat pentru România, conform Informării SRI numărul 12255 din 8 decembrie 2007, o pagubă de peste 1.000.000.000 de euro, prin subevaluarea acţiunilor, avînd în vedere faptul că privatizarea s-a facut luînd în calcul o valoare de 7.000.000.000 de dolari.

Din punct de vedere social a fost un dezastru, deoarece a determinat creşterea preţului la gaze pentru consumatorul casnic, din cauză că preţul de livrare al gazului a crescut de peste 3 ori, de la aproximativ 159 la 500 de dolari pe mia de metri cubi de gaze. Astăzi plătim de 3 ori mai mult gazele după această privatizare ilegală. În Romania producţia indigenă de gaze la nivel anual este de 11 miliarde metri cubi, iar consumul casnic este de numai 5 miliarde metri cubi. Prin această privatizare, aproximativ 5,5 miliarde metri cubi sînt exploatate în folosul austriecilor. Dacă se ţinea seama de semnalele date în presă încă din 2005 de senatorul Marius Marinescu privind această escrocherie, astăzi am fi fost independenţi din punct de vedere energetic.

Totuşi, pentru cei care ştiu să citească printre rîndurile acestor documente recent apărute în atenţia presei, reiese faptul că Adriean Videanu şi Adrian Năstase au aranjat în secret privatizarea Petrom. Unul a cerut angajare de susţinere din partea Alianţei D.A. în Parlament a contractului de privatizare încheiat între Ministerul Economiei şi Comerţului, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, şi grupul austriac OMV, în data de 2 decembrie 2004, şi a modificării Legii Petrolului nr. 238/2004 şi a Legii 555/2004. Legea 555 din 2 decembrie 2004 privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Naţionale a Petrolului „Petrom” - S.A. Bucureşti, în schimbul concesionării pe 49 de ani a carierelor de marmură, precum şi al vînzarii şi prelucrării marmurei prin societatea Titan MAR S.A. şi Marmosim S.A., lucru desăvîrşit prin cele 2 Decrete ale Guvernului Năstase, prin Eugen Bejenariu, ca prim-ministru interimar, din data 21 şi 28 decembrie 2004. Ştim cu toţii faptul că Eugen Bejenariu a fost omul de casă al lui Năstase, deţinînd în prealabil funcţia de secretar general al Guvernului şi director al RA-APPS. Bejenariu a fost numit ca interimar de către noul preşedinte ales, Traian Băsescu, la propunerea lui Adrian Năstase. Confirmarea numirii lui Bejenariu a implicat o activitate limitată la perioada de trecere de la Guvernul Năstase la guvernul premierului desemnat, Călin Popescu-Tăriceanu, care a intrat în funcţie la 29 decembrie 2004. Astfel, familia Videanu a reuşit, cu ajutor guvernamental, să exploateze cele mai importante rezerve de marmură din România. Iar celebra marmură de Ruşchiţa i-a adus recunoaştere internaţională, compania Titan Mar- Marmosim fiind lider în Europa pe piaţa de profil.

O dată cu venirea la Putere a Alianţei D.A., Codrut Sereş a preluat echipa fostului ministru Dan Ioan Popescu şi a lăsat „sistemul ticăloşit” să funcţioneze ireproşabil, în dauna intereselor Statului Român. Se pare că, datorită unor angajaţi guvernamentali şi a unor miniştri de resort, în cîrdăşie cu unii spioni pe filiera Credit Suisse, care deţinea monopolul pilelor la contractele de privatizare a companiilor de stat, OMV a primit 1.500 de hectare de teren la preţul ridicol de 0,5 euro pe metrul pătrat, iar petrolul românesc a fost concesionat la jumătate de preţ companiei austriece.

Rămîne întrebarea: ce fel de Servicii Secrete sînt acelea care identifică acum „spioni” în echipele de consultanţi care au asistat Ministerul Economiei şi Comerţului la privatizările Petrom şi Distrigaz? Am vîndut aceste mari companii, în 2003 şi 2004, mergînd pe mîna unor „spioni”? Or, dacă erau cunoscute mai de mult acţiunile acelor persoane, de ce nu s-au luat măsurile de rigoare?

Prin privatizarea rapidă a societăţii de stat Petrom, băieţii deştepti din energie ai „presedintelui ales”, aşa cum îi place lui Băsescu să i se spună, au dorit să bată palma cu Guvernul Năstase pentru a susţine în Parlament privatizarea acestei societăţi strategice cu orice preţ, pentru a se pune la adăpost şi pentru a îngropa  definitiv Afacerea Pecon S.A. şi Secon S.A. (Adriean Videanu), precum Afacerea SUNOIL (Radu Berceanu). Afacerea îngropată de Videanu se referă la distribuţia de gaze în judeţul Teleorman şi comerţul cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi şi al produselor derivate în parteneriat cu  SNP Petrom - asociat ca persoană juridică, cu 30% din capitalul social. Iar afacerea îngropată de Berceanu se referă la prejudiciul creat de Sunoil, unde era acţionar, unor firme de stat, cu peste 200 de miliarde de lei.

Toate aceste concluzii au fost desprinse din Raportul de activitate al Comisiei Senatoriale conduse de domnul Marius Marinescu şi au constituit o lovitură dură dată de acesta, ca iniţiator al Legii Desecretizarii 188/2007, aprobată de Parlamentul României. Totuşi, el a căzut victimă conspiraţiei politice PSD-PD-PNL-UDMR, pentru că toate aceste partide au fost deranjate de el, deoarece vestitul contract de privatizare a SNP Petrom a fost semnat după preluarea Puterii de către coaliţia PD-PNL-PUR-UDMR, sub ministeriatul lui Sereş.

Aflăm astăzi că au existat şi parlamentari oneşti (şi anume parlamentarii PRM Corneliu Vadim Tudor, Gelil Esergep şi Lia Olguţa Vasilescu), care au iniţiat un proiect, în 2007, care prevedea abrogarea privatizării SNP Petrom şi rezilierea contractului de privatizare. Acest proiect de lege a şi fost aprobat tacit în Senat, dar se pare că nu a trecut de Camera decizională, respectiv Camera Deputaţilor.

Sperăm ca DNA, sub Regimul Băsescu, să redeschidă dosarul şi să continue investigaţiile, pentru a dovedi tuturor că nu este implicat în această privatizare frauduloasă. Poate că, de data asta, ancheta DNA o să meargă mai departe şi o să se ajungă la condamnarea vinovaţilor de hoţia imensă din economia României. Sînt lucruri la care Justiţia poate da, încă, un răspuns. Naţionalizarea a ceea ce a fost furat sau înstrăinat ar mai putea salva România şi pe români.

SILVIU CRĂESCU

Share |

Articol vizualizat de 2179 ori

14 Aug 2011