Pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti... O CĂMAŞĂ DE FORŢĂ PENTRU ŞOBOLANUL DE MINĂ MIRON COZMA!

Nu mai comentăm, de mult, tîmpeniile făcute şi debitate de acest golan. Încă de pe vremea cînd el se credea Tudor Vladimirescu, dar nu era decît ţucălarul (adică îi ducea ţucalul) lui Fane Spoitoru. Individul e ros de un vierme al vedetismului, care îl zgîrmă-n cur şi îl dirijează: ia-o la stînga, ia-o la dreapta, ia-o în bot (dar să înghiţi tot!). În 1997, lui Vadim i s-a făcut milă de acest cretin închipuit şi, după o campanie de presă în care a depus mult suflet, l-a scos din puşcărie. O vreme, circarul impostor (care se dădea inginer, dar era doar sub-inginer) a jucat teatru. Adică se ţinea ca un căţeluş după Tribun, ba pe la Bucureşti (la lansarea antologiei „Poems”, de la Librăria „Mihail Sadoveanu”), ba pe la Cluj (în Piaţa Avram Iancu), ba prin alte părţi. Dar starea asta subalternă şi umilă nu l-a ţinut mult. El se visa şef, nu slugă. El se masturba cu gîndul că-i măcelăreşte pe toţi, de-a valma, apoi juisa fericit. L-au băgat la zdup din nou. A stat în celulă chiar cu Fane Spoitoru, care, fiind ceva mai antrenat în lupte de stradă decît aschimodiosul ăsta cu mînuţe rahitice, îl bătea numai în cap. Acele păcănele îşi fac efectul abia acum. Pe urmă, trăgătorii de sfori politice (Traian Băsescu, Monica Macovei) l-au scos iar afară să ia o gură de aer, dar cu o condiţie: să-i spurce pe liderii Opoziţiei. Şi aşa s-a apucat căcăciosul ăsta să se dea... ungur! „Ce legătură am eu cu Vadim Tudor? Mama e unguroaică!” – sau cam aşa ceva. I-auzi! De-asta o avea el atîta sînge stricat şi vocaţie de sinucigaş. De-asta dansa el, de nebun, într-o seară, la Barul Lido, din Bucureşti, cu un... scaun în braţe, de se uita lumea la el ca la un cimpanzeu dresat la circ.

Zilele trecute, analfabetul ăsta plin de ifose, care tot ameninţă, de ani de zile, cu valize pline cu documente (?!), s-a dat iar în stambă, în „Evenimentul zilei”. Care l-a lăsat să-şi şteargă mucii cu sutienul ţigăncii siliconate şi badibuzate Marinela şi să se facă bine de rîs, apoi a dat titlul: „Miron Cozma – Teroristul huilei a ajuns un lăudăros bătrîn”. Priviţi cîteva „perle” de tinichea ţîşnite din capul turtit (băiatul n-are cerebel) al acestui tembel: „Cînd mă uit în oglindă, mă mîndresc cu mine!”; „Voi fi primul preşedinte rocker al ţării noastre”; „Cine sînt io? Sînt Che Guevara de Europa”; „Era cînd ţineam discotecă, pe timpul lui Ceaşcă. Eram rocker”. Apoi, creieraşul lui ciupit de un sifilis ereditar începe să fiarbă: „La Costeşti, jandarmii au adus cîini poliţişti. Am chemat un om de încredere şi i-am spus să adune toate pisicile din zonă. A zis că-s nebun! A strîns vreo 38... Cînd au scos botniţele la căţei, am dat drumul la pisici! A fost un haos! Cîinii trăgeau de mîţe şi îi muşcau pe ei! Într-o oră i-am încercuit şi i-am bătut! Le-am confiscat la mascaţi 3.000 de pistoale Makarov. Păi s-a gîndit vreun strateg la asta? Curcăneanu, prefectul de Hunedoara, s-a pişat pe el cînd m-a văzut. Se dă Miron Cozma un fel de Sun Tzu modern. La Stoeneşti minerii au pierdut pentru că m-am retras eu de la comandă. Dacă eram io, îi băteam cu doi inşi! Minam podul cu dinamită şi ajungeau mîncare la peşti!”. Concluzia ziarului? „De e adevărat, omul necesită tratament.” Dar care o fi, oare, acel tratament capabil să repare creierul bolnav al acestui derbedeu? Ia uitaţi-vă la o altă mostră de lăudăroşenie stupidă: „Am fost şeful deţinuţilor pe ţară, ales prin scrisori şi telefoane mobile. Io am făcut reforma în puşcării, nu Monica Macovei! Am scos zeghea! Mai am şi acum ghiulul de aur al Puterii!”. Ce ai, mă? Ai sictir, aia ai. Pe urmă, pîrnăiaşul cu aere de lider sindical e pus să facă nişte caracterizări succinte. Astfel, în mintea lui, Ion Iliescu e „criminal”, pe cînd Emil Constantinescu e „conţopist” (?!). Carevasăzică, Ion Iliescu – care n-a tras în mineri – e criminal, dar Ţapul – care a ucis 32 de mineri la Stoeneşti – e doar... conţopist (?!). Alţii: Gigi Becali – escroc; Marian Munteanu – trădător; Radu Vasile – penibil.

Atît, deocamdată. Concluzia ziarului e prea blîndă: „un banal atîrnător”. Noi i-am spune vidanjor. Cît despre scena cu pisicile, asta nu s-a petrecut niciodată, poate i-a trecut puşlamalei prin minte în nopţile lungi, de bulău. Ştia el ceva, după istorisirile lui Vadim, de la televizor: cînd, înainte de Unirea de la 1918, unii români şi ruşi fugeau din Basarabia, pe gheaţa Prutului, pentru a se refugia în România, ohrana ţaristă îi urmărea cu cîini dresaţi, dar evadaţii aveau pisici în saci şi le dădeau drumul. Aşa că „strategia” analfabetului de M. C. e furată şi, repetăm, nu s-a aplicat, niciodată, la Costeşti – ar exista probe foto, sau video, dar nu există. Uite, de-aia nu are România mişcare sindicală: s-au căţărat în frunte tot labagii de duzină, gen Miron Cozma, Matei Brătianu, Marius Petcu, Liviu Luca...

LECH WALESA

Share |

Articol vizualizat de 3038 ori

22 Aug 2011