O ţintă pe fruntea României

Dacă au fost ori nu închisori CIA pe teritoriul ţării noastre chiar nu mai contează acum. Cu adevărat important este faptul că, plecînd de la o supoziţie abil manipulată la vremea respectivă, pentru a face greu de separat minciuna de faptele reale, americanii ne-au pus astăzi o imensă ţintă pe frunte. Un stigmat pe care îl vom purta multă vreme de acum înainte.

Statele Unite, graţie mecanismului universal de manipulare care este mass-media, au „scăpat” o informaţie esenţială. O găselniţă de presă care, într-un scenariu urmat pas cu pas, capătă o importanţă cu mult mai mare decît are în mod real. Aceea că reuşita lichidării lui Bin Laden (executat rapid, deşi nu era înarmat, dar, mai ales, fără a mai beneficia de dreptul de care fac atîta caz americanii, dreptul la un proces cinstit, chiar şi pentru un terorist) s-ar datora informaţiilor obţinute în presupusele închisori CIA găzduite cîndva de România. O informaţie abil strecurată care, în fapt, este folosită pentru a justifica decizia de amplasare a celui mai important element al sistemului anti-rachetă pe teritoriul ţării noastre. Nimeni nu pune prea multe întrebări. Cea mai mare parte a presei noastre s-a făcut preş în faţa informaţiilor „oficiale”. Şi este grav că ultimul gardian al adevărului, mass-media, nu are curajul să chestioneze autorităţile de la Bucureşti despre felul în care americanii ne aruncă în spate faptul că o informaţie obţinută într-o închisoare CIA din România, cu mulţi ani în urmă, a stat la baza identificării şi lichidării lui Osama Bin Laden. Un personaj care, de atunci, de la vremea în care informaţia se spune că a fost „stoarsă” de la teroriştii chestionaţi undeva în România, şi pînă la momentul identificării, este de presupus că şi-a schimbat de mai multe ori ascunzătoarea. De aceea, e clar că undeva lucrurile nu se potrivesc. Fie informaţia despre locul unde s-ar fi aflat fostul terorist nr. 1 a fost obţinută mult mai recent, ceea ce înseamnă că practica CIA a continuat pînă în zilele noastre, fie, din graba de a crea un argument, oficialii americanii nu au mai ţinut cont de lucrul cel mai important într-o manipulare: detaliile. Dar toate acestea deja nu mai contează azi. Esenţial, tragic chiar, este faptul că, prin justificarea amplasării scutului antirachetă în România, inclusiv dintr-o „sinceră” preocupare de a ne proteja pe viitor de posibilele riposte venite ca urmare a obţinerii aici a informaţiilor care au dus la lichidarea lui Bin Laden, americanii ne-au aşezat pe frunte o a doua ţintă. Mult mai mare, mult mai vizibilă, mult mai provocatoare: scutul antirachetă.  Un „scut” care, înainte de a ne proteja, ne pune pe frunte un semn numai bun de luat în cătare. Căci, de acum înainte, orice fundamentalist înflăcărat va învăţa unde este România din două motive. Iar pentru această vulnerabilitate ar trebui să-i cerem socoteală indivului care ne-a transformat în posibile victime: Traian Băsescu.  Ar trebui însă să le punem întrebări şi altor paria ai clasei noastre politice, care fac sluj în faţa diverşilor „licurici” doar de dragul de a se vedea, ciclic, la Putere. Pentru că totul a fost bine programat. În primul rînd, dezafectarea unităţii militare de la Deveselu (Caracal). O unitate aeriană de elită a României (unde a aterizat primul avion Mig, unde au fost realizate primele zboruri sonice, unde erau hangarate, unitatea dispunând de o infrastructură remarcabilă, primele escadrile de avioane militare de luptă Mig), unitate scoasă din uz aparent ca parte a modernizării Armatei Române şi a adaptării la cerinţele NATO. Scoasă din uz, dar nu rasă din temelii. Aici nu li s-a permis hoţilor să taie fierul, iar terenul nu a ajuns pe mîna şarlatanilor imobiliari. Nu, unitatea a fost conservată, constituind astăzi amplasamentul celui mai important element al scutului american: bateria de rachete. În paralel, pentru a se asigura de „colaborarea” unei populaţii ce ar fi putut protesta împotriva unei asemenea decizii, dacă ar fi înţeles gradul de periculozitate, România a fost sărăcită cu ajutorul conducătorilor lachei de la Bucureşti. Înfometată şi îndatorată, pentru a ajunge să se bucure la firimiturile pe care este de aşteptat să ni le arunce americanii, ca preţ al găzduirii sistemului. Un scenariu ce pare a da roadele aşteptate, după felul în care ne hlizim tîmp - oare sărăcia să ne fi ştirbit şi ultima fărîmă de raţiune? - la ideea că „Vin americanii!” (deşi au venit ei şi la Constanţa, iar oamenii de acolo sînt la fel de săraci, la asta ar trebui să se gîndească locuitorii din Deveselu, care cred că au ajuns la porţile Raiului). Pare că, într-adevăr, sîntem deja prea săraci pentru a mai ridica fruntea, pentru a mai conştientiza pericolul la care îi expunem pe copiii noştri. De 20 de ani, americanii încearcă să convingă o ţară europeană să accepte a se expune riscului de a găzdui sistemul antirachetă. Iar ceea ce nu au reuşit cu bani grei, au făcut acum prin iscălitura lui Traian Băsescu. Or, în vreme ce vecinii noştri rîd pe înfundate, fericiţi că au scăpat de sub talpa Jandarmului Mondial, găzduind doar elemente ce nu îi vor transforma în ţinte imediate, noi am intrat sub un risc terorist major.   

CEZAR A. MIHALACHE

Share |

Articol vizualizat de 2593 ori

11 Mai 2011