NU SLUGA, CI UNEALTA RUŞILOR... Cine l-a silit, în 1945, pe Mihai de Hohenzollern să primească decoraţia „Pobeda” de la I. V. Stalin şi să glorifice „viteaza Armată Roşie”?

Răspunzînd domnului mareşal Tolbuhin, M.S. Regele spune:

Domnule Mareşal,

Mulţumesc călduros pentru cinstirea ce mi s-a adus prin decorarea mea cu Ordinul „Victoria” şi pentru frumoasele cuvinte ce mi-aţi adresat. Vă rog, totodată, să fiţi interpretul meu pe lîngă Excelenţa Sa, domnul Mihail Kalinin, preşedintele Prezidiumului Sovietului Suprem al Uniunii Republicelor Sovietice Socialiste şi pe lîngă Generalissimul Stalin, comandantul suprem al Armatei Roşii, artătîndu-le mulţumirile mele cele mai vii pentru această înaltă distincţie.

Socotesc că această preţuire nu se adresează numai persoanei mele, ci se răsfrînge şi asupra întregului meu popor, care, cu desăvîrşită dragoste şi devotament, a răspuns chemării mele de la 23 august 1944, readucînd România pe făgaşul politicei sale fireşti alături de Marile Naţiuni care duceau lupta pentru libertate şi pentru drepturile popoarelor.

În acelaşi timp, consider că prin decorarea mea se cinsteşte şi scumpa mea Armată, care, într-un singur suflet şi fără nici o şovăire şi defecţiune, a executat porunca mea, dîndu-şi întreaga contribuţie la izgonirea duşmanului din ţară şi la eliberarea Ardealului de Nord.

Sînt mîndru că Armata mea, cu grelele sacrificii pe care le-a suferit fără clintire, a avut cinstea să lupte alături de viteaza Armată Roşie, pentru izbînda comună a cauzei Naţiunilor Unite.

Sînt fericit că în această înaltă preţuire văd o nouă mărturie pentru apropierea şi strîngerea relaţiilor de prietenie dintre bravele popoare sovietice şi Poporul Român, prietenie care este sincer dorită de întregul meu popor.

(„Universul”, nr. 153, din 9 iulie 1945,

şi nr. 163, din 27 iulie 1945)

Share |

Articol vizualizat de 3176 ori

15 Iul 2011