Italia, pericol de intrare în incapacitate de plată?

O nouă ameninţare la stabilitatea economică a zonei euro s-a ivit după recentele măsuri de austeritate adoptate de Grecia, relatează „Bloomberg“

Deşi nu este o problemă atît de evidentă precum situaţia din Grecia, starea Italiei este la fel de gravă. Sistemul fiscal deficitar este motivul principal pentru care ţara ar putea intra în colaps. Un motiv de îngrijorare îl au şi băncile americane, care au investit aproximativ 35 miliarde de dolari în împrumuturi către Italia şi în instrumente financiare derivate expuse la risc.

Creşterea datoriei

Previziunile FMI arată că datoria externă a Italiei va ajunge la 120% din PIB în acest an, urmînd o scădere uşoară pînă la 118% pînă în anul 2016. Randamentul titlurilor de stat italiene a scăzut cu 4,9 puncte procentuale, cota obligaţiunilor deţinute de Germania crescînd cu 2 puncte procentuale (în schimb, cota de titluri de stat ale Greciei deţinute de Germania este de 13 puncte procentuale). O creştere a ratelor dobînzii ar degrada previziunile asupra datoriei Italiei.

Imposibila salvare

Italia are în prezent datorii în valoare de aproximativ 2.000 miliarde de euro. Germania şi FMI nu ar putea susţine un program de salvare pentru a-şi proteja creditorii deoarece un astfel de împrumut ar necesita garanţii de cel puţin 500 pînă la 1.000 miliarde de euro. Luîndu-se în considerare faptul că Germania are un PIB de 2.500 miliarde de euro, un raport de datorii la produsul intern de aproape 80% limitează capacitatea Germaniei de a susţine un program de creditare de asemenea anvergură. Dacă se ţine cont de situaţia economică la nivel european, se constată că datoria Italiei nu poate fi acoperită în totalitate, mai ales că guvernanţii italieni încă nu au aplicat un program strict de măsuri care să împiedice intrarea ţării în incapacitate de plată.

Randamente mai mari

În cazul în care economia nu se orientează pe un trend ascendent, iar măsurile de austeritate nu vor fi suficiente pentru a ţine sub control datoria publică, atunci investitorii nu vor mai fi de acord să cumpere obligaţiuni guvernamentale fără o creştere a randamentelor, situaţie deja familiară în cazurile Greciei, Portugaliei şi Irlandei. Avantajul Italiei este faptul că majoritatea datoriei guvernamentale este reprezentată de instituţii financiare interne. Totuşi, dacă datoria faţă de creditori externi se măreşte, atunci autorităţile italiene vor obliga instituţiile locale să suporte noi emisii de obligaţiuni. O dată cu creşterea randametelor, valoarea acelor titluri va scădea, fapt ce va afecta capitalul băncilor. Deşi sectorul bancar italian este destul de solid, ameninţarea datoriei suverane şi o posibilă scădere a ratingului de ţară ar putea determina băncile să nu mai crediteze sectorul privat, lucru ce ar duce la scăderea creşterii economice şi ar înrăutăţii indicatorul datoriilor în PIB.

Credit substanţial

Odată cu numirea lui Mario Draghi, guvernatorul Băncii Centrale a Italiei, la conducerea BCE, băncile italiene speră că vor beneficia de împrumuturile necesare. Sistemul bancar european este format din BCE şi alte 17 bănci centrale care au, totuşi, împreună un bilanţ contabil de 1.900 miliarde de euro. Este puţin probabil ca Banca Centrală să poată suporta o datorie suverană precum cea a Italiei.

DRAGOŞ ŞERBAN

Share |

Articol vizualizat de 2069 ori

07 Iul 2011