Şi alte publicaţii ne dau dreptate Lalele cu parfum de şantaj

Neadmiterea României în spaţiul Schengen mai creează şi alte pagube nu chiar „colaterale“. După „războiul“ ipotetic cu Federaţia Rusă, Traian Băsescu anunţă un alt război, nemilitar, dar real, cel puţin rece şi de natură economico-diplomatică. Inamicul declarat este o mare putere economică a lumii, investitor major în România, aliat în NATO şi partener sensibil în UE, care se cheamă Olanda. Sub comanda asumată a jucătorului Băsescu, România a trecut la represalii împotriva Olandei, după refuzul acesteia de a da aviz pozitiv pentru aderarea la Schengen. Potera lui Blejnar a fost asmuţită pe tirurile cu flori importate din Olanda, sub pretextul căutării unei bacterii în zeci de tone de bulbi!

Primitivismul în care Traian Băsescu concepe relaţiile internaţionale ale României a atins, astfel, o nouă culme. La slugărnicia dezgustătoare declarată faţă de Marele Licurici, la inepţiile debitate periodic despre Rusia şi prietenia afişată cu Gadaffi se adaugă acum această încordare de muşchi faţă de Olanda. Asemenea atitudini pe plan extern reprezintă un real pericol pentru interesele fundamentale ale ţării, nemaivorbind de prestigiul prăbuşit al acesteia în străinătate. Tratamentul de care se bucură românii în Italia, în Spania, acum şi în Franţa este o dovadă elocventă în această privinţă.

În maniera de securitism în care a fost format şi pe care a impus-o ca politică de stat în România, Băsescu proferează în mod nepermis nişte acuze grave la adresa vieţii politice olandeze. Raţionamentul lui bolnăvicios este că refuzul Olandei de a vota pentru primirea României în Spaţiul Schengen a fost impus guvernului de la Haga de „o grupare de extremă dreapta, anti-europeană“. Pentru a jigni în toate părţile – întrucît acest lucru ştie cel mai bine să-l facă – Băsescu acroşează în discuţie şi o comparaţie pernicioasă cu adversarii săi politici interni: „M-aş întreba care ar fi fost reacţia faţă de Guvernul României dacă Partidul România Mare ar fi condiţionat o măsură corectă la nivel european“, spunea el la depunerea jurămîntului de către Ludovic Orban.

În strună îi cîntă, nici nu se putea altfel, ocupantul funcţiei de ministru de Externe, Theodor Baconschi pre numele lui, care debitează aceeaşi explicaţie toxică pentru lipsa de susţinere din partea guvenului olandez. „Olanda îşi permite să fie luată ostatică de agenda anti-europeană şi anti-imigraţie a unui partid extremist“, a declarat sentenţios Baconschi, referindu-se la Partidul Libertăţii, de ale cărui voturi ar depinde stabilitatea guvernului de la Haga. Chiar aşa stînd lucrurile, amestecul unui preşedinte de ţară în treburile politice ale unui stat partener de NATO şi UE este absolut impardonabil.

În privinţa neadmiterii României în Spaţiul Schengen, Băsescu ar fi trebuit mai întîi să vadă bîrna din ochii săi, şi nu paiul din viaţa politică olandeză.

Băsescu şi nu altcineva a fost cel care a trîmbiţat ani în şir că proiectul Schengen depinde de Mecanismul pe Justiţie, iar acesta, desigur, de arestările şi condamnările adversarilor săi politici. În mod tendenţios, pentru a ţinti spre procesele de care este foarte interesat personal, Băsescu a legat permanent Schengen de Mecanismul de Cooperare şi Verificare, susţinînd multă vreme că nu vom intra în Spaţiul Schengen atîta vreme cît MCV nu este finalizat. A trebuit să vină Barroso în România pentru a-i demonta minciunile made by Macovei, afirmînd clar că între procedeele Schengen şi MCV nu există nici o legătură. Fiind primul care critica situaţia din propria ţară, Băsescu n-a făcut decît să dea apă la moară tuturor statelor europene ale căror firme sînt obligate să plătească „tainuri“ regimului politic de la Bucureşti, pentru că altfel sînt scoase din contracte şi proiecte. Efectul este, însă, de bumerang.

Reacţia din aceste zile a autorităţilor române faţă de firmele olandeze nu reprezintă decît un motiv în plus pentru ca oficialii din „Ţara Lalelelor“ să-şi menţină decizia, susţine ministrul olandez al Imigraţiei, Gerd Leers. Băsescu a asmuţit asupra firmelor olandeze toate instrumentele de control posibile, dispunînd să fie verificate nu numai florile, bulbii şi seminţele provenind din Olanda, ci şi fişele de parcurs ale şoferilor de tir şi defectele maşinilor, ceea ce nu este o practică obişnuită.

Iar după lalele, urmează şi altele. „Pot să vă spun că se vor lua măsuri foarte dure de control al lactatelor“ care vin din import, anunţa miercuri seara, la televiziunea publică, noul şef al vămilor, Traian Băsescu.

OCTAVIAN ŞTIREANU

(Text reprodus din ziarul „Azi“, nr. din 23 septembrie 2011)

Share |

Articol vizualizat de 2160 ori

24 Sep 2011