Epistolă scrisă cu cerneala ochilor AM FOST EDUCATOARE ŞI MĂ MÎNDRESC!

Nu demult, am citit în mass-media despre o tînără educatoare, care a fost părtaşă la furturi din locuinţe, acoperindu-şi iubitul.

Ştirile transmise în ziare şi pe posturile TV m-au revoltat şi m-au făcut să aştern pe hîrtie aceste rînduri, deoarece, prin gestul ei, femeia respectivă a aruncat cu noroi în toate educatoarele care îşi fac meseria cu dăruire şi profesionalism. Eu nu sînt în măsură să acuz, deoarece ştiu că întotdeauna se exagerează, dar aş dori să fac, prin cîteva rînduri, cunoscută munca educatoarelor, frumuseţea şi nobleţea ei.

Am fost, timp de 30 de ani, educatoare la copii cu vîrste de la 3 la 6 ani şi consider că munca noastră este o una plină de responsabilităţi, frumoasă, deoarece puii de om cu care lucrezi nu sînt invadaţi de urîtul din viaţa cotidiană.

Ei sînt puri, curaţi, şi poţi sădi în sufletul lor cele mai frumoase calităţi de care omul în devenire are nevoie: cinste, modestie, curaj, dragoste de ţară, neam şi familie, natură. Să fie buni şi corecţi. Munca mea mi-a dat satisfacţii deosebite. Am simţit întotdeauna că prin ce am făcut am primit multă iubire de la copii, care la această vîrstă sînt sinceri şi nu ştiu să mintă şi să se prefacă. Mă mîndresc pentru faptul că am contribuit la formarea unor personalităţi cu care societatea se va mîndri în viitor. Ceea ce mă doare şi mă revoltă totodată este faptul că, întîlnindu-mă cu părinţii foştilor copii şi întrebîndu-i ce fac aceştia, în marea lor majoritate răspund: „E bine, e medic, e inginer, este profesor”, dar aproape toţi sînt plecaţi în afara ţării, pentru un cîştig decent şi un trai mai bun. Mă doare inima pentru aceste pierderi irecuperabile. Dacă m-ar întreba cineva ce am lucrat în viaţă, în cei 30 de ani de muncă, formînd zeci de generaţii de copii, aş răspunde fără rezerve că am modelat suflete – nu lut, plastilină sau metal –, ci suflete de copii pe care i-am avut în grijă. Cum să nu fii fericit cînd vezi că ai realizat ceva, cînd, la catedră fiind, copilul de 4 ani vine şi te serveşte cu o bucăţică din gustarea lui, pentru a-şi arăta iubirea? Asta am făcut în cei 30 de ani de muncă: i-am învăţat dragostea pentru tot ce-i înconjoară şi să respecte bunul altuia. Ce educaţie poate da o educatoare care fură unor copii care imită pe cei mari prin vorbe şi fapte?

Am ieşit la pensie acum 20 de ani, dar şi acum, cînd mă întîlnesc cu foştii mei „copii”, mă bucur. Iar bucuria este reciprocă, simt că sînt respectată şi stimată de cei pe care i-am educat, şi asta face mai mult decît orice altceva.

Am un sentiment de mîndrie şi de mulţumire sufletească văzînd acum, la bătrîneţe, din rîndul celor educaţi de mine s-au ridicat oameni de certă valoare şi consider că la temelia educaţiei lor am pus şi eu o cărămidă.

Munca de educatoare este o muncă plină de abnegaţie, dăruire şi tot personalul didactic trebuie să fie onest, conştiincios, cinstit şi fără devieri de la morală.

Cu deosebită stimă şi respect.

Simpatizantă a

Partidului România Mare,

educatoare pensionară

MARIA OSTAFI

Share |

Articol vizualizat de 1988 ori

07 Sep 2011