Ce-i mînă în luptă pe piromanii din Berlin şi cine profită de maşinile incendiate?

Miercuri spre joi noaptea au ars 9 maşini la Berlin. Anterior, au mai ars 33. Incendierea intenţionată a continuat toată săptămîna, fără vreo schemă anume. Au fost mistuite de flăcări maşini scumpe parcate pe stradă, însă şi Mercedesuri şi Opeluri mai vechi, ale căror proprietari au pus ban pe ban să şi le cumpere, ca mijloc de deplasare strict necesar. În scrum s-au transformat motorete şi cărucioare de copii, din casa scărilor. Piromania din Berlin pare să nu aibă început şi nici sfîrşit. Ea nu prefigurează o răzmeriţă incendiară ca la Londra, însă fenomenul, demult ştiut, e speculat acum în mod deosebit de unii politicieni şi în presă. Căci în 18 septembrie sînt alegeri pentru Parlamentul berlinez. Miza e mare, căci Parlamentul nu elaborează doar legile din land – dintre care importanta Lege a repartiţiei bugetare -, ci alege primarul şi controlează Senatul berlinez, care are funcţie de guvern local. Doi candidaţi la Primăria Berlinului aleargă umăr la umăr: actualul primar, social-democratul Klaus Wowereit (57 de ani), şi şefa fracţiunii Verzilor din Bundestag, Renate Künast (55 de ani). La prima sa alegere în funcţie, în iunie 2001, primarul a şocat opinia publică, spunînd pe faţă: „Sînt homosexual şi e bine aşa”. Acum, însă, el şi-a activat farmecul şi asupra unei alte părţi din electorat, împărţind trandafiri doamnelor. Mai ales cele de peste 50 de ani stau la coadă după rozele lui Wowereit. Primarul e renumit prin arta lui de a asculta, a nu contrazice, însă şi de a expedia anumite probleme, prin vorbe frumoase. Doamna cu frizură rebelă şi limbă ascuţită a Verzilor, Renate Künast, conducea acum un an în sondaje. După cîteva declaraţii despre construcţia Aeroportului Berlin-Brandenburg, viteza maximă de 30 de km/h prin Capitală şi o posibilă coaliţie cu creştin-democraţii, Künast a pierdut teren. Infratest Dimap evaluează momentan Verzii la 22%, în timp ce social-democraţii au urcat la 31 de procente în preferinţele electoratului berlinez. Din lupta roş-verde, însă, şi de recentele evenimente de la Berlin încearcă să cîştige capital electoral creştin-democraţii, ca parteneri într-o eventuală coaliţie. Atît CDU, cît şi liberalii (FDP) scot afişe electorale cu maşinile în flăcări, încercînd să puncteze pe lipsa de control a autorităţilor asupra situaţiei. Dacă incendierile continuă şi nu se găsesc vinovaţii, SPD-ul poate uşor pierde din confortabilul avans pe care îl are momentan. Wowereit a încercat să plaseze elegant problema, spunînd că „nu-i posibil să păzeşti, în fiecare noapte, 1,2 milioane de maşini şi 5.000 de km de străzi, cît are Berlinul”. Iar incendierile continuă, noapte de noapte. Din declaraţiile Poliţiei locale, motivaţiile incendiatorilor par a fi diferite. Cărucioarele arse în casa scărilor unor blocuri de locuinţe par a fi fost puse pe foc de un curier de poştă iresponsabil. O motoretă a ars din cauză că era prea aproape parcată de o maşină căreia i s-a pus foc. În unele dintre cazuri se presupune că mobilul ar fi fraudarea poliţelor de asigurări. Iar piromania nu e doar un somptom berlinez. Şi în Hamburg sau Köln au ars, zilele trecute, cîteva maşini. Desigur că nu poate fi exclus nici radicalismul stîngist din motivaţia unora dintre piromani, cum nu se poate face abstracţie nici de „efectul imitativ” al unora dintre fapte. Căci orice „grozăveală”, chiar cu efecte negative sau de-a dreptul sinistre, atrage după sine imitatori, excitaţi de trecătoarea senzaţie de putere şi control pe care le-o dă fapta. În cotidianul „Tagesspiegel” de la Berlin, zilele trecute au fost citaţi poliţişti care suspectau un fost condamnat cu suspendare, tot pentru incendieri, ca autor al faptelor din Charlottenburg. Omul ar fi mers cu bicicleta prin cartier, dînd foc la maşini, una după alta. Poliţia evaluează momentan că aproximativ jumătate din fapte sînt motivate politic, putînd fi circumscrise stîngii radicale. Extremiştii de stînga din Germania, presupuşi a recurge la fapte violente în slujba convingerilor lor, sînt evaluaţi de autorităţi în jurul cifrei de 6.300, dintre care 1.100 ar trăi în Berlin. În rîndul acestor radicali există însă opinia că incendierea ar fi „vandalism pur, care dăunează mişcării stîngiste”. Cu toate acestea, punerea pe foc a automobilelor scumpe e catalogată ca „delict tipic de stînga”, ce antrenează în anchetă şi forţele de siguranţă a statului. Numărul automobilelor incendiate în Berlin în 2009 a fost de 221, anul 2010  înregistrînd un record minim de 54. În 2011, numărul lor a urcat din nou, atingînd 135, plus 86 de vehicule căzute pradă flăcărilor fiindcă erau parcate în apropiere. În majoritatea cazurilor, făptaşii n-au putut fi identificaţi, sau dovezile n-au ajuns pentru o condamnare. Deşi autorii faptelor şi-au construit probabil, mental, o aură de eroi, sensul e altul, în opinia omului politic berlinez Ehrhard Körting (SPD). El le-a catalogat drept „dovezi de laşitate”, fapte uşor de îndeplinit şi greu de dovedit. Candidatul CDU la alegerile de primar de luna viitoare, Frank Henkel, consideră însă că edilii în funcţie sînt depăşiţi de situaţie. „Cîtă vreme mai vor Wowereit şi Körting să permită degradarea moravurilor? Vandalismul a dobîndit proporţii insuportabile, maşinile puse pe foc s-au transformat într-o massă incendiară”, a declarat el, citat de presa germană. La recompensa pusă în joc de Procuratură – 5.000 de euro pentru indicii relevante de prindere a făptaşilor –, organizaţia locală a CDU din Cartierul Charlottenburg-Wilmersdorf a mai pus la bătaie încă 2.000 de euro. Charlottenburg e considerată o zonă a Berlinului în care stratificarea socială şi ghetto-izarea unora dintre locuitori s-au cristalizat încă de decenii.

DANI ROCKHOFF

Corespondenţă din Germania

Share |

Articol vizualizat de 2205 ori

23 Aug 2011