ARHIVA „TRICOLORUL” În iulie 1945, preşedintele Societăţii Scriitorilor Români, Victor Eftimiu, îl anunţă pe Iuliu Maniu că îşi dă demisia din Partidul Naţional-Ţărănesc

Sînt de aproape un sfert de veac membru al Partidului Naţional-Ţărănesc, pe care nu l-am părăsit niciodată, cu toate invitaţiile ispititoare ale feluritelor stăpîniri ce ne-au fericit de două decenii încoace. Am socotit acest partid organizaţia cea mai puternică a vremii, sortită să dea o faţă şi un adînc nou ţării. Forţe numeroase şi vii, program larg şi optimist. Decepţiile au venit o dată cu luarea Puterii şi au sporit pe măsură ce anii se scurgeau. Pe băncile Parlamentului, ne agitam inutil, luptători tineri, entuziaşti şi harnici ai prefacerilor fundamentale, iar pe banca ministerială se legăna floarea ofilită a latifundiarilor reacţionari, de la voievodul dr. Alexandru Vaida şi financiarul de la Orăştie, dr. Aurel Vlad, pînă la ultimii paladini ai takismului. Eu stam mai mult în rîndurile fremătătoare ale grupărilor înaintate şi printre partizanii d-lui dr. Lupu, care s-a reîntors mai tîrziu la matcă, unde se simte, pare-se, atît de bine.

Cu cadre încă bogate, animate de cele mai bune intenţii, Partidul Naţional-Ţărănesc, din lipsa unei conduceri ferme, a intrat într-o eclipsă care-i poate deveni fatală. În loc să fie prezenţi în fiecare clipă la datorie, mai ales în aceste zile de vertiginoase împliniri, de aşezări definitive, şefii se complac în eternul echivoc, în permanenta opoziţie, în negativism, în absenteismul mistic.

Lumea nouă românească se înfăptuieşte fără participarea lor. Instalaţi în democraţie ca într-o sinecură - o democraţie tot mai platonică -, ei au înlocuit dinamismul obligatoriu oricărui conducător printr-o izolare clocitoare de himere. În rîndurile lor întîrzie nostalgia (...) cu sistemele, dacă nu şi cu privilegiile lui, prejudecăţi, reticenţe, nelinişti care paralizează nu numai propria lor voinţă, dar şi întregul organism al partidului.

Eu nu mai am ce căuta printre oameni care nu ştiu ce vor.

De aceea, vă rog să binevoiţi a primi demisia mea din partidul pe care cu onoare îl prezidaţi.

VICTOR EFTIMIU

(Text reprodus din ziarul „Drapelul”,

nr. din 14 iulie 1945)

Share |

Articol vizualizat de 1768 ori

26 Sep 2011