ARHIVA „TRICOLORUL” Epistola lui Al. I. Cuza către Vasile Alecsandri, agentul său diplomatic la Paris

Iaşi, 20 aprilie/

2 mai 1862

Dragă Vasile,

Eşti tare supărat pe mine din cauza tăcerii mele, da, şi cu toate acestea nu ai dreptate, aceasta te miră, te credeai îndreptăţit să te plîngi; de fapt, ce puteam eu să-ţi scriu ca tu să nu ştii odată cu mine, poate chiar înaintea mea. Atîta timp cît eram în aşteptarea Unirii tu ştiai tot ce însoţea această chestiune, Unirea odată obţinută, nu puteam să-ţi spun nimic real care să-ţi servească de busolă pentru că eu nu puteam trage nici o concluzie înainte de a constata efectele. Astăzi sînt în măsură să te asigur că Unirea a fost ancora salvării, atît pentru Ţară, cît şi pentru Principe, fiind în acelaşi timp distrugerea celor răi şi o decepţie pentru ambiţiile criminale ale pretendenţilor.

De la Unire îmi simt pămîntul sub picioare şi văd cu plăcere renăscînd peste tot încrederea, situaţia pe care o cunoşteai şi cea pe care nu o cunoşti s-a schimbat astăzi, s-a stabilit legătura între Principe şi Ţară, caraghioşii din Cameră şi partizanii lor au înţeles că ţara are un viitor, că cel puţin pentru cîtva timp trebuie făcută pace şi dacă ei încă nu ajută la mersul treburilor, nu mai îndrăznesc să le împiedice. Profit deci de acest răgaz pentru a obţine voturi şi îmi plimb mutra încetişor. Sper că în curînd rîndurile celor răi se vor rări în întregime; Ministerul meu, dacă nu este încă în întregime devotat, nu îndrăzneşte să trădeze şi albii sînt mai buni încă, sau, mai bine zis, mai puţin răi decît pretinşii liberali. Toată această lume a făcut pace cu Alteţa Sa Serenisimă, pînă chiar şi Prinţul Grigore (Sturdza), care este văzut mărturisindu-şi greşelile, act de căinţă şi de devotament; nu crezi nimic şi nici eu, totuşi să profităm de purtarea sa de circumstanţă şi să ne plimbăm mutra. Iată în ceea ce priveşte afacerile serioase: Negri s-a întors de cîtva timp la Constantinopol. Domnul Baligot va fi şeful Cabinetului meu, dar trebuie să aştepte pentru aceasta votul bugetului. În legătură cu Baligot, trebuie să-ţi spun că de un an, de cînd este socotit ca fiind în misiune, a primit deja 1.500 de ducaţi şi acum în urmă mă făcea să înţeleg, într-o scrisoare, că mai are încă nevoie. Spune-i deci că la noi nu cresc ducaţi, că Alteţa Sa nu este un nabab şi că am hotărît 1.200 de ducaţi pentru leafa sa de şef de cabinet; cum îi va ajunge dacă 1.500 de ducaţi nu i-au ajuns în ţări unde unele cheltuieli, foarte simţitoare, nu sînt cunoscute; mă bizui pe tine, care eşti un om al ordinei, pentru a dojeni aşa cum trebuie pe viitorul meu şef de cabinet.

Trebuie să-ţi spun o veste care te va mira, sînt sigur, pentru că ştiu că ai multă pătrundere. Stăm foarte rău cu acest brav dl. (consul francez, Victor) Place şi motivul îl bănuieşti, fără îndoială, înainte de a-1 citi: tot problema banilor. Acest domn, pentru că mi-a scris unele scrisori pe care i le-am plătit în mod generos, şi-a închipuit că a găsit în mine un fel de vacă de muls, sau un Vogoride, şi cu titlu de împrumut voia să-mi smulgă nu mai puţin de 4.000 de ducaţi, cînd deja în acelaşi fel mai îmi storsese 3.000, despre care eu nu am vorbit niciodată, şi nici el, căci pe tăcute şi fără să ne explicăm avem, fără îndoială, aceeaşi convingere asupra acestor bani, adică i-am dat fără să-i mai văd niciodată şi că el i-a luat pentru a nu-i înapoia niciodată. Şi tot cum bine înţelegi, refuz absolut, din partea mea, urmat de o explicaţie destul de categorică, căci, înainte de toate, socotesc orice poziţie ca nereuşită din moment ce nu este limpede şi precisă, într-un cuvînt Sfînt pentru poziţiile lămurite. Ori, dacă şi de data aceasta aş fi primit în aceste condiţii, relaţiile mele cu acest brav campion al naţionalităţilor crescînde, totul era nelămurit, pretenţiile s-ar fi repetat, întotdeauna ar fi urmat un refuz şi bunele noastre relaţii, asemenea cîinelui cu pisica, ar fi fost de neînlăturat, mai puţin banii pe care i-aş fi dat pentru a amîna zilele duşmănoase. Mi-a convenit mai bine o poziţie limpede, de la început şi din ziua în care a vrut să se asocieze la punga mea, făcînd pe deasupra, din mine, pe păcălitul mulţumit şi îndatorat; mi-am stabilit limpede atitudinea şi iată-l acum inamicul meu de moarte, vorbind de rău şi avînd aerul de a se îndoi de viitorul ţării. Să nu fie aşa. Pe lîngă aceasta, astăzi încă tatăl său primeşte de la mine 4.000 de franci pentru funcţiuni pe care nu le îndeplineşte. Iată în ceea ce priveşte pe prietenul nostru Place. (...)

A.I. CUZA

Share |

Articol vizualizat de 2762 ori

25 Iun 2011