Editorial
VREMEA IMPOSTORILOR
Cu două zile înainte de vizita la Bucureşti a doamnei Michelin Calmy Rey, preşedinta Confederaţiei Elveţiene, cotidianul „Le Temps“ scotea la iveală o gafă de proporţii aparţinînd ambasadorului României la Berna. Aşa-zisul diplomat anunţa, la 12 mai anul acesta, deschiderea unui consulat al României la Lausanne, frumosul oraş de pe malurile Lemanului, sediul Comitetului Olimpic Internaţional. Ca nişte ziarişti serioşi ce sînt, cei de la „Le Temps“ au urmărit evoluţia evenimentelor, fiind surprinşi de faptul că nu se întîmplă nimic. Pînă la urmă, au fost nevoiţi să dea o dezminţire, întrucît nu exista încă acordul guvernului Elveţiei pentru deschiderea unei asemenea instituţii. Impostura şi-a spus, încă o dată, cuvîntul. Acelaşi gen de impostură dă în clocot pe malurile Dîmboviţei. În campaniile electorale, oamenilor li se promite că or să trăiască bine, iar cînd dezastrul e total, li se spune că acea promisiune nu a fost un angajament, ci un slogan. În aceste zile, se poartă polemici sterile, care nu ajută la nimic, în legătură cu influenţa crizei din Grecia asupra României. Trimisul FMI-ului, nelipsitul şi nesuferitul Jeffrey Franks, spune că ţara noastră a fost deja atinsă de vîlvătăile Atenei, alţii declară invers, că nu avem de ce să ne facem griji. Mint cu toţii. Şi omul de la Fond, care are tot interesul să ducă la Washington cît mai mulţi bani de la gura unui popor sărăcit, dar şi oficialii de la Bucureşti, care vorbesc de şansa uriaşă a României în raport cu Grecia. Ori habar nu au pe ce lume se află, ori doresc cu tot dinadinsul să le arate românilor că ţara lor se află într-o situaţie mult mai bună decît Grecia. Măcar de-ar fi aşa. Grecii o duc mult mai bine decît noi, la toate capitolele, iar, de asemenea, măsurile care se iau acolo sînt în numele unui aşa-zis faliment care pîndeşte această ţară. Se încearcă să ni se explice că avem o şansă uriaşă faţă de alte state membre ale UE, care ar fi ajuns la datorii de 80, 90 sau chiar 100% din PIB. După o asemenea logică, astfel de ţări ar trebui să se afle pe marginea prăpastiei. Numai că Europa petrece şi continuă să trăiască la un nivel care nu va trece niciodată sub limita decenţei. România plăteşte cca. 2 miliarde de euro dobînzi, iar Grecia 25 de miliarde. Nici asta nu lămureşte lucrurile. Datoriile României sînt mult mai mari, iar resursele de bani aproape că nu mai există. Cel mai rău este că şi 2011 se anunţă drept un an al stagnării. Creşterea economică este nesemnificativă şi nu se regăseşte vizibil în crearea de noi locuri de muncă sau în investiţii. Avem o scădere economică de 9%, inflaţia este cea mai mare din ultimii ani, iar de existenţa unui curs de schimb cît de cît stabil – nici vorbă. La această oră, România are o datorie publică de 40%. Astfel de lucruri ar trebui să-i preocupe pe cei ahtiaţi după ciolan, iar dacă cea mai mare parte a lor nici nu pleacă, dar nici nu vin cu nişte soluţii viabile pentru redresarea ţării, atunci avem, cu siguranţă, de-a face cu nişte impostori...
DUMITRU AVRAM






