UNDE ESTE GADDAFI?

Statul libian este, practic, neguvernat. Deşi a fost recunoscut de mai multe ţări, aşa-zisul Consiliu Naţional de Tranziţie nu se implică în organizarea şi conducerea treburilor interne curente ale ţării. Într-un mesaj audio, prezentat de postul de televiziune sirian Arrai, Muammar Gaddafi declară că sistemul de putere pe care l-a creat în ţara sa este bazat pe voinţa poporului şi este imposibil să fie înlăturat. El mai afirmă că avioanele NATO nu vor putea să-şi continue operaţiunile din Libia şi, foarte curînd, acestea vor înceta. O altă enigmă este legată de locul însuşi în care s-ar afla, la această dată, Colonelul. Cei apropiaţi lui spun că acesta se găseşte sigur pe teritoriul libian, pe care nu are de gînd să-l părăsească. Tocmai de aceea, un bombardament cumplit al NATO asupra unei localităţi în care se presupune că s-ar afla acesta s-a soldat cu aproape 400 de morţi. Aşadar, Muammar Gaddafi nu se află nici în Algeria, nici în Zimbabwe şi nici măcar în Nigeria, unde se pare că au ajuns militari de rang înalt din anturajul său. Legenda e atît de puternică în jurul lui Gaddafi, încît umblă vorba că Franţa, cea despre care se spune că ar putea pune mîna pe mare parte din bogăţiile libiene, i-ar fi vîndut conducătorului de la Tripoli un „vehicul invizibil”. Acesta l-ar fi ajutat pe Muammar Gaddafi să fugă, fiind astăzi liber ca pasărea cerului. Ar fi vorba de un vehicul special, un SUV 4x4, care beneficiază de o aparatură asemănătoare avioanelor Stealth, capabile să ocolească orice radar sau sisteme de apărare. Sînt, de asemenea, voci care spun că liderul de la Tripoli ar fi plecat cu un convoi din care făceau parte camioane pline cu aur şi bani şi care se îndrepta spre Burkina Faso, unde ar fi urmat să se bucure de azil, în cadrul unui acord încheiat între noile autorităţi de la Tripoli şi Africa de Sud, ca partener internaţional în găsirea unei soluţii rezonabile la conflictul libian. Adevărul este că, în afară de mesajul audio despre care a fost vorba la începutul acestor rînduri, altceva nu se mai spune despre Muammar Gaddafi. Nici informaţiile legate de moartea fiilor şi a nepoţilor săi nu s-au confirmat. Nu pot fi decît două variante: ori Gaddafi este sigur de victoria sa finală, de fapt victoria poporului libian, căruia i-a încredinţat puterea, ori lucrurile sînt departe de a se fi încheiat în Libia, iar coaliţia internaţională  condusă de NATO nu se poate considera învingătoare. O recunoaşte şi preşedintele american, Obama, care arăta că misiunea NATO va continua „atîta timp cît libienii vor fi ameninţaţi”. Se pare că NATO şi-a asumat, mai degrabă, un rol de protejare a rebelilor, decît de instrument hotărîtor pentru ca aceştia să ajungă la putere. Se vorbeşte, de asemenea, de „alegeri libere şi corecte” în Libia, dar un asemenea obiectiv este greu de înfăptuit, în condiţiile în care conducătorul de drept al statului libian este sigur în viaţă, în ţara sa şi, ca atare, nu şi-a părăsit nici o clipă funcţia. Mai rău este că Libia a plătit cu zeci de mii de vieţi această aventură internaţională. În numai 6 luni, acolo au fost înregistraţi nu mai puţin de 30.000 de morţi şi peste 50.000 de răniţi. Mai există 4.000 de persoane care sînt date dispărute. Ministrul interimar al Sănătăţii a calculat că jumătate din morţi fac parte din tabăra lui Gaddafi, iar cealaltă jumătate aparţine rebelilor. Aceeaşi persoană recunoaşte că aceste cifre sînt de aşteptat să crească, dat fiind că în zona vestică a Libiei forţele loiale lui Gaddafi sînt de neatins. Acolo se pare că s-ar afla şi unul dintre fiii săi, temutul Saif-al-Islam. Această parte a deşertului este cît jumătate din Franţa, aşa încît ne putem da seama cît de victorioase pot fi forţele care se opun lui Gaddafi. Se spune chiar că spiritul lui Gaddafi domină întreaga Libie, iar a merge pe urmele sale este tot atît de greu ca şi cînd ai umbla pe cele ale lui Ali Baba. Este o situaţie unică în istorie, în care nimeni nu are curaj să-şi asume victoria. Nici măcar motivele intervenţiei în Libia nu sînt clare. Cel oficial vorbeşte de protejarea drepturilor omului, iar cel real îl constituie, cu siguranţă, petrolul libian. Nu este exclusă nici protejarea intereselor sistemului bancar internaţional, fiind cunoscut faptul că Muammar Gaddafi s-a situat printre promotorii schimbării monedei folosite în tranzacţiile internaţionale, mai exact refuzul dolarului american şi înlocuirea acestuia cu aurul. În rest, se pare că Serviciile Secrete franceze şi engleze ascund multe dintre enigmele legate de trecutul lui Muammar Gaddafi şi chiar de prezentul acestuia. Zilele acestea, însuşi Ministerul de Externe de la Paris recunoştea că firma Amesys a vîndut către Tripoli material electronic destinat spionării rebelilor libieni, însă nega orice implicare directă în această tranzacţie şi în „operaţiunile de ascultări ilegale ale populaţiei libiene”. Pe lîngă toate acestea, prietenia fostului premier britanic Tony Blair cu unul dintre fiii lui Gaddafi, sau faptul că Berlusconi i-a pupat, cu entuziasm, mîna Colonelului sînt o nimica toată...

DUMITRU AVRAM

Share |

Articol vizualizat de 3527 ori

22 Sep 2011