UCIGAŞII DE OAMENI ŞI DE CÎINI, ÎN LIBERTATE

Unii ar spune că România a ajuns sat fără cîini. Sugestivă parafrazare a haosului social. O formulare cu sens profund, tocmai prin invocarea celor mai reprezentative fiinţe pentru ceea ce înseamnă Regulă, Disciplină, Siguranţă, Corectitudine, Onestitate, Devotament, Încredere.

Zilele trecute, un post de televiziune a relatat grozăvia ce se petrece în oraşul Galaţi de cîteva luni: un psihopat, fost poliţist, trage cu arbaleta în cîinii comunitari. Revoltătoare mi se pare  indiferenţa presei la asemenea cruzimi. Este nefiresc ca de-abia la distanţă de aproape jumătate de an să apară o ştire anemică despre criminalul nebun, furios pe căţei. Pentru că, între timp, destule animale nevinovate i-au căzut victime dezaxatului. Mare mirare că, pînă acum, jalnicul „Rîmaru de Galaţi“ nu şi-a nimerit vreun semen.

Doar izolarea monstrului ar feri comunitatea gălăţeană de inevitabil: săgeţile dementului vor sfredeli, într-un final, şi trupuri umane. Unde s-a ascuns Poliţia din Galaţi? Ce păzeşte? De ce nu aplică Legea nr.9/2008 cu privire la protecţia animalelor (Legea Marinescu), care prevede sancţiuni cu închisorea pentru ucigaşii de cîini? Cu ce se ocupă primarul oraşului dunărean? Din cîte am auzit, cu matrapazlîcuri pe bani publici, în strînsă cooperare cu portocaliii judeţului. Are aceleaşi apucături şi interese. O ruşine!

 Oamenii spun că mila publică a salvat de la moarte mulţi cîini fără stăpîn, ce au avut neşansa de a fi ţinte vii în bătaia acestei arme medievale. Cea mai recentă victimă, un biet patruped cu trupul străpuns de săgeţi, a fost norocoasă; „a avut zile“, cum spunem noi, românii. Un gălăţean cu suflet mare l-a dus la medicul veterinar, l-a îngrijit şi l-a adoptat. Inutil să detaliem suferinţele prin care a trecut animalul, intervenţiile chirurgicale şi tratamentele chinuitoare îndurate. Lăudabil şi nobil gestul noului stăpîn al prietenului fără grai, domnul Gelu Tiron; profesionalism desăvîrşit din partea medicului salvator, domnul Cornel Gingăraşu. Doi eroi adevăraţi. De altfel, împreuna cu domnul Mircea Şerbănoiu, preşedintele Ligii pentru Apărarea Drepturilor Animalelor din România (LADAR), şi cu doamna Corina Grigore, preşedinta Fundaţiei „Ajutaţi-l pe Lăbuş“ din Galaţi, am formulat o Plîngere Penală către Parchetul General împotriva făptuitorului.

Mă cutremur de fiecare dată cînd aud că unii indivizi torturează şi ucid, cu sadism, animale. Singura explicaţie pentru acte de cruzime este Nebunia. Numai că, ce ne facem atunci cînd autorităţile însele, încălcînd Legea, masacrează cîini şi cai, animale superioare şi devotate, pe care Homo Sapiens le-a folosit de cînd se ştie? Sîntem conduşi de nebuni de legat? Logica expusă generează concluzii dure despre edilii Botoşanilor, din ordinul cărora au fost ucişi, într-o noapte, peste 240 de cîini, sau despre autorităţile judeţului Tulcea, coautoare ale masacrării cailor Deltei. Veţi spune că decidenţii fără scrupule la care mă refer au avut, totuşi, un motiv: afacerile bănoase. Eu vă voi răspunde aşa: Lăcomia ţine tot de Nebunie!

Cînd şi cu cine a început Nebunia?

Să ne amintim data de 19 aprilie 2001. Capitala României devenea scena însîngerată a măcelului canin ordonat de Traian Băsescu, primarul general de atunci. Deşi sterilizaţi de o fundaţie austriacă pentru protecţia animalelor pe bani proprii, peste 70 000 de cîini fără stăpîn au fost ucişi cu bestialitate. Era un debuşeu al frustrărilor şi complexelor ce-l chinuiau şi îl chinuiesc şi astăzi pe Băsescu. Astfel credea el că scapă de nevolnicia tot mai evidentă. Ororile au încetat în luna ianuarie a anului 2008, o dată cu intrarea în vigoare a Legii nr.9/2008. Însă, deşi legislaţia referitoare la protecţia animalelor s-a aliniat, în sfîrşit, la cea europeană, Băsescu şi slugile-i hoaţe nu au de gînd să renunţe la crime. În dispreţul oricărei reglementări legale din ţara asta, puşcăriabilii pedelişti cocoţaţi în demnităţi publice continuă cu manipularea ordinară a populaţiei neinformate şi instigă la nerespectarea Legii de protecţie a animalelor.  Iar în punctul acesta,  îmi pare rău, dar trebuie să aduc la cunoştinţa publicului un aspect îngrijorător: din considerente meschine, mercantile, fără legătură cu deontologia şi profesionalismul, o mare parte a presei centrale şi locale se face vinovată de toate relele comise asupra românilor simpli, de maniera discreţionară în care Puterea dictează în România, în loc să guverneze democratic. Revenind la categoria demnitarilor care încurajează nesocotirea Legii, un exemplar tipic este prefectul Bucureştilor, numitul Mihai Atănăsoaie. Individul peltic şi cu bărbuţă s-a remarcat, de-a lungul activităţii de slugoi mărunt, prin trei „isprăvi“.

Prima: În calitate de notar, i-a autentificat lui Adriean Videanu concesionarea unui cimitir din zona Snagov, teren pe care afaceristul cu bube-n cap şi-a ridicat celebrul „mausoleu“. La scurt timp după aceea, Mişulică fu uns prefect de Bucureşti.

A doua: Odată ajuns în fotoliul de prefect, personajul mieros, ca să-i facă pe plac tătucului Băsescu, a pornit războiul împotriva căţeilor comunitari, presînd Parlamentul să schimbe legislaţia actuală, prin adoptarea unui proiect de eutanasiere. Nu de puţine ori, cetăţeni ai Capitalei au căzut în plasa manevrelor ticăloase ale prefectului, care relata pretinse evenimente nefericite, ai căror protagonişti ar fi fost cîinii străzii. Pe lîngă diversiunile pelticului, tot felul de statistici mincinoase, venite, chipurile, dinspre lumea medicală bucureşteană, au misiunea de a panica populaţia, de a trezi ura şi frica de patrupedele inofensive.

A treia: Slugărnicia faţă de Băsescu a împins ridicola creatură să se ia şi de  artişti. Recentului scandal al intonării Imnului de Stat, înaintea meciului cu Franţa, i-a căzut victimă interpretul Marcel Pavel, amendat drastic de prefect pentru, atenţie, încălcarea Legii! De prisos să dau amănunte! Culmea este că el, prefectul, adică reprezentantul Guvernului în teritoriu, trimis să vegheze la respectarea Legii, instigă la nerespectarea ei în cazul cîinilor comunitari, dar sancţionează exemplar un artist pe motiv că ar fi încurcat versurile Imnului de Stat.

Gata! Am vorbit nemeritat de mult despre băiatul ăsta. Nu de alta, dar să nu se supere Elena Udrea că o neglijăm! Activă ca de obicei, şi ea a luat atitudine în privinţa cîinilor comunitari. Cum era de aşteptat, „Cruella de Pleşcoi“ a cerut uciderea căţeilor. O fi calculat cam cîte Vuittoane ar ieşi din pieile sărmanelor vietăţi. Mai tîrziu, văzînd ea ce impact are subiectul asupra masselor iubitoare de animale, a schimbat foaia şi s-a dat mare iubitoare de cai. Nu i-a ieşit. Penibilă poveste, şi n-are rost s-o detaliez! Singurul necuvîntător pe care Udrea îl iubeşte este Cocoş(ul).

Studii de specialitate au ajuns la macabra concluzie că 85% dintre criminali au antecedente din perioada copilăriei, cînd au maltratat sau ucis animale. Anul trecut, am aflat din presă că un adolescent argeşean, în vîrstă de 14 ani, a tăiat lăbuţele unui căţel. Din fericire, animalul a fost salvat de la moarte şi adoptat de o fundaţie franceză. Mai tîrziu, acelaşi tînăr avea să-şi omoare bunicul. Un alt adolescent, din localitatea Rucăr (Argeş), la scurt timp după ce a schingiuit cîinele unor vecini, a ucis un batrîn de 67 de ani, cu lovituri de topor.

Este regretabil că nici ministrul Funeriu nu impune respectarea Legii nr.9/2008, care prevede şi introducerea, în programa şcolară, a orelor de educaţie civică pe teme de protecţie a animalelor. Cu toate că aceeaşi lege obligă atît Televiziunea Naţională, cît şi Radioul Public să organizeze emisiuni pentru apărarea drepturilor animalelor, şefii celor două instituţii, din păcate, nu catadicsesc să se supună reglementărilor amintite. Efectul educativ al unor asemenea programe s-ar resimţi în rîndul populaţiei şi, mai ales, în rîndul generaţiilor tinere.

MARIUS MARINESCU,

Vicepreşedinte al Partidului România Mare

Share |

Articol vizualizat de 1824 ori

10 Sep 2011