TRAIAN BĂSESCU JUDECAT PENTRU SÎNGELE VĂRSAT!

Scriam într-un editorial anterior, intitulat „Cadavrele din jurul lui Băsescu”, că, în jurul preşedintelui republicii, se adună morţii. Aceste măsuri criminale de austeritate dictate de şeful statului înfometează poporul şi-l îngraşă pe el şi camarila sa. Arestările abuzive, ce au transformat România într-un stat poliţienesc, menite să distragă atenţia masselor de la problemele adevărate, sub pretextul împărţirii dreptăţii - fac victime în toate straturile societăţii. Amintim, între acestea, pe cele mai cunoscute: Marian Ciobanu, electromecanic de ascensoare la Televiziunea publică, care, pe 17 noiembrie 2010, s-a spînzurat în subsolul instituţiei la care lucra, din cauza datoriilor. Adrian Sobaru, electrician la TVR, s-a aruncat pe 23 decembrie acelaşi an, de la unul din balcoanele Parlamentului, la scurt timp după ce premierul Emil Boc îşi începuse discursul premergător dezbaterii Moţiunii de Cenzură pe Legea salarizării. Urmează colonelul în rezervă Mihai Irimiea, care, pe 28 decembrie, a făcut o comoţie cerebrală care i-a fost fatală, după ce-i scrisese criminalului de la Cotroceni o scrisoare în care protesta împotriva reducerilor pensiilor militare; ultimele lui cuvinte au fost: „I-am scris o scrisoare lui Băsescu”. A venit rîndul social-democratului Constantin Nicolescu, preşedintele Consiliului Judeţean Argeş, care, pe 27 ianuarie a. c., a suferit un atac de cord şi un accident vascular cerebral, la aflarea veştii că va fi arestat preventiv, deşi putea fi anchetat în libertate, căci nu reprezenta un pericol public şi nu intenţiona să fugă nicăieri... Adăugam, în sfîrşit, că toate acestea nu sînt decît cazurile faimoase, cunoscute publicului larg graţie manierei spectaculoase în care s-au produs sau notorietăţii victimelor în cauză, le cadaveri eccellenti, cadavrele ilustre, cum le spun italienii notabilităţilor autohtone ucise de Mafie, dar, dincolo de ele, regimul băsist comite crime aproape zilnic, iar victimele acestuia mor în anonimatul în care au trăit o viaţă-ntreagă. şi tot acest genocid era atît de crunt, atît de feroce, încît părea greu de crezut că s-ar putea înăspri şi mai mult. Că românii vor continua să moară din cauza aberantelor măsuri de austeritate era clar, dar, după concedieri şi reduceri drastice de pensii şi salarii, părea că metodele puterii de a ucide s-au epuizat. Ce alte suplicii ar mai fi putut inventa guvernanţii?

Şi totuşi, iată că, în ingeniozitatea lui criminală, Regimul Băsescu -Boc a găsit un nou mijloc de a face victime, de a spori numărul cadavrelor din jurul preşedintelui republicii, şi încă unul redutabil: aşa-zisa „reformă” a sistemului de sănătate, sau, mai concret, pretinsa „comasare” a spitalelor din România. În realitate, nu este vorba, evident, despre nici un fel de reformă şi despre nici un fel de comasare. În cumplita lor sărăcie de idei, în înfricoşătoarea lor incapacitate de a combate recesiunea, Băsescu şi Boc fac azi, în sănătate, ceea ce au făcut ieri în domeniul bugetar: economie. Nu mai vor să dea bani pentru întreţinerea spitalelor şi atunci le desfiinţează, pur şi simplu. Unii partizani ai regimului portocaliu susţin că, de fapt, şeful statului şi lacheul său ar vrea să dea în continuare bani pentru spitale, dar nu au de unde. Însă concluzia este exact aceeaşi: dacă nu sînt capabili să găsească aceşti bani, dacă nu sînt în stare să relanseze economia naţională, atunci să-şi dea demisia din funcţii şi să-i lase pe alţii mai competenţi să ia puterea, nu să se agaţe cu o încăpăţînare dezgustătoare de scaunele lor şi să desfiinţeze spitalele. Căci rezultatele acestei măsuri dezastruoase sînt tragice şi s-au văzut imediat: oameni bolnavi, aflaţi în căutare de asistenţă medicală, au murit la porţile spitalelor desfiinţate sau în drum către altele care încă mai există, dar situate prea departe de localitatea lor de reşedinţă. Situaţia aceasta este mai îngrozitoare decît toate cele create pînă acum de falimentara administraţie băsistă. Fiindcă, oricît de greu ar fi trăit românii pînă la demararea „reformei” din sănătate, unii dintre ei reuşeau, de bine, de rău, să se descurce. E drept, măsurile de austeritate au provocat şi continuă să provoace nenumărate victime. Dar, pînă de curînd, oamenii mureau în funcţie de capacitatea de a îndura a fiecărui individ în parte. Pe cînd acum, după desfiinţarea spitalelor, nici o tîrguială cu moartea nu mai este posibilă: eşti grav bolnav şi în localitatea ta nu mai există spital, iar distanţa pînă la cea mai apropiată unitate medicală este prea mare? Vei muri în mod sigur, matematic! În asemenea condiţii, moartea nu mai poate fi păcălită. Aşa stînd lucrurile, putem spune că holocaustul patronat de Traian Băsescu a intrat într-o nouă fază: cea a genocidului sistematizat. De aceea, „reforma” sistemului de sănătate constituie, mai mult decît orice altă „reformă” băsesciană, expresia supremă a mizeriei şi a dezastrului în care ne-a aruncat marinarul de la Cotroceni. Într-un fel sau altul, mai poţi încerca să justifici nişte măsuri de austeritate, chiar dacă nu te crede nimeni. Dar cînd un stat îşi desfiinţează spitalele, construite cu trudă pe parcursul cîtorva decenii, şi îşi lasă cetăţenii bolnavi să moară-n stradă, hecatomba devine vizibilă cu ochiul liber şi nu mai poate fi contestată de nimeni. Matrozul vrea să reducă România la nivelul uneia din acele ţări africane în care spitalele pot fi numărate pe degetele de la ambele mîini şi unde pînă şi un dispensar constituie un lux. La asta s-a ajuns!

Desigur, Traian Băsescu nu e veşnic. Mai devreme sau mai tîrziu, într-un fel sau altul, vom scăpa de el şi de banda lui. Dar nu va fi suficient. Pentru toate ilegalităţile, pentru toate abuzurile, pentru toate încălcările sfidătoare ale Constituţiei, pentru toate crimele comise, dictatorul trebuie să plătească. După tot ce-a făcut şi va mai face, după ce a batjocorit o ţară-ntreagă, pur şi simplu n-are dreptul ca, după pierderea puterii, să-şi ducă viaţa mai departe liniştit, ca şi cum nu s-ar fi întîmplat nimic. El trebuie judecat şi închis. În timpul evenimentelor din decembrie 1989, unul din sloganurile scandate de mulţime a fost: „Ceauşescu judecat/Pentru sîngele vărsat!”. Dar cu sîngele vărsat de Traian Băsescu cum rămîne? Îl spălăm şi ne prefacem că nu a curs niciodată?

TUDOR BELDIMAN

Share |

Articol vizualizat de 3333 ori

12 Apr 2011