Teama de viitor

Cea mai mare grijă a românilor o reprezintă ziua de mîine. Spaima de viitor a ajuns o adevărată obsesie. S-a ajuns pînă acolo încît oamenii se tem mai mult de taxe şi de scumpiri decît de catastrofele naturale sau de propriile boli. Totul se află la limita supravieţuirii. Situaţia este atît de gravă, încît cei lipsiţi de asemenea griji sînt de ordinul cîtorva zeci de mii. Este vorba, mai ales, de marii profitori ai tranziţiei de la socialism la capitalism, de marii corupţi care şi-au făcut averile din hoţii şi din afacerile pe seama statului. Ei nu au grija zilei de mîine, îşi oferă vacanţe de lux şi nu-şi pot refuza nici un fel de capriciu. Pentru cei mai mulţi, care au de întreţinut şi copii, spaimele traiului de zi cu zi s-au accentuat, îndeosebi în ultimii ani. Cei cu stare îi consideră persoane prăpăstioase, de parcă bieţii oameni ar fi vinovaţi că nu mai au puterea să-şi ascundă necazurile. Cei mai mulţi se tem de sărăcie, de creşterea impozitelor şi a preţurilor. Pe mulţi aproape că nu-i mai preocupă nici măcar criminalitatea din jurul lor. Politicul, în schimb, este socotit răspunzător pentru situaţia fără ieşire în care se află ţara. Mediul politic reprezintă cea mai mare ameninţare pentru aceşti oameni. Foarte interesant este şi faptul că tinerii de 18-33 de ani au început să simtă colţii crizei mult mai acut decît cei vîrstnici. Ei reclamă mai ales imposibilitatea de a-şi găsi un loc de muncă. Şi femeile, cele care duc în principal grija gospodăriilor, sînt mai sensibile la neputinţa de a o scoate la capăt. Sociologii vorbesc de un anumit raport dintre temeri şi ameninţări, primele privind, mai degrabă, prezentul, iar celelalte făcînd trimitere şi la viitorul mai mult sau mai puţin apropiat. Majoritatea grijilor economice sînt incomparabil mai mari decît în urmă cu două decenii. Faţă de acum 10 ani, cînd România traversa un al treilea an de criză şi oamenii credeau că au ajuns la fundul sacului, situaţia s-a agravat, din cauză că populaţia are un grad de îndatorare mult mai mare. Nesiguranţa zilei de mîine este amplificată şi de imposibilitatea achitării ratelor la bănci. Unii îşi pun capăt zilelor, negăsind vreo soluţie de ieşire la liman. Calamităţile naturale sau bolile sînt doar ipotetice, faţă de o ameninţare care te poate lovi în clipa următoare. Teama de boli şi de moarte există, dar este estompată de alte temeri, mai aproape de situaţia din prezent, de lipsa banilor de exemplu, care înseamnă supravieţuire. Neputinţa generează agresivitate şi o criminalitate crescută. Nici psihologii nu mai pot face faţă depresiilor şi atacurilor de panică provocate de incertitudinile financiare. Cazurile de în care oamenii o iau razna s-au dublat, dar nu orice suferind poate ajunge şi la doctor. Adevărul este că aparţinem unui popor disperat, fără prezent şi fără nici un fel de încredere în viitor. Concluzia se impune de la sine: numai cei care i-au vrut binele, care n-au furat şi nu şi-au vîndut ţara îi mai pot ajuta pe români să-şi revină. Schimbarea trebuie să se producă însă extrem de repede, pentru că şi mîine poate fi prea tîrziu...

DUMITRU AVRAM

Share |

Articol vizualizat de 3903 ori

19 Apr 2011