STATUL I-A ABANDONAT COMPLET PE ROMÂNI

În ultima vreme, se vorbeşte tot mai insistent despre dispariţia statului social. Trebuie spus de la început că abandonarea unui asemenea principiu fundamental nu face decît să reflecte neputinţa statului faţă de cetăţenii proprii. Zilele trecute, venerabilul economist Florea Dumitrescu, fost ministru de Finanţe şi guvernator al Băncii Naţionale, încerca să-l lămurească pe un aşa-zis analist, care se pricepe la toate, drept pentru care nu lasă nici o clipă neocupat ecranul anumitor televiziuni, că, mai ales în aceste vremuri de criză, statul ar trebui să pună piciorul în prag, să intervină acolo unde lucrurile prezintă cea mai mare vulnerabilitate. Fostul ambasador al României în China – pentru că Florea Dumitrescu a îndeplinit şi această funcţie – vorbea argumentat, făcînd trimitere la ţări precum SUA, Germania sau Franţa.

Unde intervenţia statului a ajuns pînă la naţionalizarea unor ramuri de bază ale economiei naţionale. Cîtă dreptate are acest om înţelept, cînd spune că, dacă fie şi numai agricultura ar intra în sfera de interes a Statului Român, atunci povara marii sărăcii care apasă astăzi pe umerii românilor ar fi mult mai uşor de suportat. Acordurile încheiate cu FMI pe vremea lui Nicolae Ceauşescu aveau obiective foarte clare, fiind susţinute cu proiecte legate de construirea unor combinate metalurgice sau chimice, de industrializare a lemnului, astfel încît acei bani să poată fi primiţi şi să existe şi garanţia că ei pot fi returnaţi pe baza producţiei ulterioare. Se ştia la centimă tot ce se producea, tot ceea ce mergea la consumul intern sau la export. Cei de la Fondul Monetar Internaţional sau Banca Mondială - celebrul Robert McNamara în principiu, care a avut o discuţie concretă cu trimisul Bucureştilor pe această temă - nici n-ar fi conceput acordarea celui mai mic împrumut fără existenţa unor asemenea garanţii ferme. Aşa-zisul analist încerca să-l contrazică pe bătrînul economist cu replici tîmpite, legate de mastodonţii inutili pe care i-ar fi construit Nicolae Ceauşescu, de faptul că exporturile noastre ar fi mers numai în ţările prietene din Asia şi Africa. Aceleaşi şabloane, aceleaşi prejudecăţi care ne-au adus unde ne-au adus. În paranteză fie spus, individul cu pricina a servit un anumit regim de după decembrie 1989, atunci cînd industria minieră a fost pusă pe butuci, iar animalele nevinovate de la Comtim Timişoara mureau de foame, mîncîndu-se între ele sau încercînd să roadă pînă şi barele de fier care le îngrădeau. Exemplele ar putea continua la nesfîrşit. Chiar în aceste zile, se anunţă că datoria externă totală a României a crescut cu 5,7% în primele 7 luni – vorbim de cifra oficială de cca. 100 de miliarde de euro, faţă de care există multe reţineri, în sensul că aceasta ar fi mai mare. Statul social ar trebui să nu rămînă insensibil la situaţia familiilor care dorm în stradă, care nu au ce mînca, a bătrînilor care suferă de toate, a omului de rînd, care îşi simte ameninţată în fiecare clipă siguranţa şi chiar existenţa. Ministrul de Interne francez declara chiar ieri că 1 din 10 persoane care comit infracţiuni pe teritoriul ţării sale este de origine română. Numai de la începutul acestui an, au fost judecaţi şi condamnaţi peste 1.200 de concetăţeni de-ai noştri. S-a interesat Statul Român vreodată de soarta acestora, dacă ei au fost aruncaţi în închisori pentru nişte fapte reale sau inventate? Ceea ce s-a întîmplat cu acel tînăr din Botoşani, ţinut cîteva luni de zile în închisorile franceze pentru repetate furturi, fără ca amărîtul de el să fi călcat vreodată prin Hexagon, te umple nu numai de uimire, dar şi de o imensă revoltă. Omul a fost luat din casă la numai 2 ore de cînd ajunsese printre ai săi, venind din Italia. În zadar el, mama sa şi avocata lor au încercat să-i lămurească pe cei de la Poliţie şi din Justiţie că tînărul n-are nici o legătură cu acele fapte care i se puneau în spinare, că nu călcase niciodată prin Franţa şi că nici măcar nu avea carnet de conducere, aşa cum figura în actele Poliţiei franceze adevăratul vinovat. Nimic n-a contat, decît superficialitatea şi slugărnicia unor instituţii care îi tratează pe români ca pe nişte supuşi care n-au dreptul la cuvînt. Bietul botoşănean a fost împachetat imediat, dus în arest, judecat în fugă, pentru ca în nici 3 săptămîni să fie dat pe mîna răzbunătorilor francezi. Între timp, s-a dovedit că omului i se furase identitatea şi că un nord-african săvîrşise toate aceste acte. Cine va plăti pentru suferinţa acestui român şi pentru nopţile nedormite ale părinţilor săi săraci, care nu l-au putut vizita nici măcar la închisoare? Va plăti, cu siguranţă, Statul Român, care nu mai are nici măcar puterea de a-i sancţiona pe cei vinovaţi şi care atentează, în ultimă instanţă, la însăşi menirea sa fundamentală. Probabil că omul va primi o satisfacţie, dar nu vor fi atinşi nici măcar cu un deget cei din Poliţie sau de la Parchet, care l-au tratat ca pe o simplă marfă...

DUMITRU AVRAM

Share |

Articol vizualizat de 2745 ori

13 Sep 2011