SCENE TRISTE DE ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

A fost o zi frumoasă de 1 Decembrie, aşa cum nu s-a mai întîmplat în ultimii ani. Românii au inundat străzile, trecînd şi pe la Arcul de Triumf. Dincolo de toate bîlbîielile legate de organizarea manifestărilor în Parcul Carol şi la Arcul de Triumf, nu poate trece neobservat faptul că oamenii n-au scăpat prilejul să-i apostrofeze dur, la Bucureşti şi la Alba Iulia, pe preşedinte şi pe primul-ministru. Au putut fi auzite cuvinte grele, care, o dată rostite, îţi fac  părul măciucă. Nu le mai reproducem aici. A fost o întreagă discuţie dacă de Ziua Naţională a României nu ar fi fost mai bine ca participanţii la aceste manifestări să-şi înfrîneze supărările şi durerile, să aibă puterea să se bucure de soare şi de parăzile militare.
Cel mai bun apărător al protestatarilor s-a dovedit a fi academicianul Dinu C. Giurescu, care nu poate separa lucrurile, mai ales că românii nu îi văd prea des la faţă pe conducătorii lor, astfel încît nu puteau scăpa ocazia să li se adreseze direct.

I-au prins şi i-au taxat. Nu trebuie trecută cu vederea biografia academicianului Dinu C. Giurescu, fiul cunoscutului istoric Constantin C. Giurescu, fost rezident regal al ţinutului Dunărea de Jos. Dinu C. Giurescu era plecat în SUA şi s-a întors acasă, după evenimentele din decembrie 1989, cu un entuziasm pe care şi-l manifesta pretutindeni. Acum trăieşte o mare dezamăgire şi este unul dintre cei mai aprigi critici ai actualului regim. Sînt scene care te cutremură, cînd vine vorba de oamenii de valoare ai acestei ţări. Într-o staţie de autobuz, l-am putut vedea pe marele actor Marin Moraru, avînd alături un geamantan imens şi mergînd, probabil, la gară. Chiar în zilele Tîrgului de Carte Gaudeamus, în maşina 331, care vine dinspre Calea Dorobanţilor, academicianul Răzvan Theodorescu, fost ministru al Culturii, era înghesuit pînă la sufocare de o mulţime de lume, care a început să-şi amintească tot mai mult de cele mai rele vremuri din epoca trecută, atunci cînd transportul în comun funcţiona cum funcţiona. Acum, dacă nu mergi cu maşina personală, rişti să treci printr-un adevărat calvar. Ce bucurie să-i copleşească pe români, cînd majoritatea dintre ei sînt vai de capul lor? O pătură de privilegiaţi îi priveşte de sus, îi sfidează, îi minte cu aroganţă, iar omul simplu, sleit de puteri, nici nu mai e în stare să riposteze. Radu Beligan, un geniu al actoriei româneşti, mărturisea, la cei peste 90 de ani ai săi, că nu îşi permite să meargă la un restaurant scump. Dincolo de sărăcie, bucuria zilei de 1 Decembrie a fost una de scurtă durată, pentru că acelora care se ocupă de circulaţia prin Bucureşti le-au trebuit mai bine de 3 ore ca să readucă, pe cît posibil, lucrurile pe un făgaş normal. Pleci spre Casa Scînteii şi te trezeşti tocmai în Dămăroaia, de unde n-ai cum să ajungi la destinaţie decît pe jos. Cam asta a fost de 1 Decembrie, mai ales în această parte a Bucureştilor. În plus, n-am văzut mici sfîrîind şi oameni adunaţi la un pahar cu vin fiert, pentru că bieţii oameni, dacă nu se pot apropia de gamela pomenilor portocalii, nu îşi mai permit bucuriile simple de altădată, legate de ieşitul la iarbă verde”. Bieţii copilaşi erau şi ei la fel de trişti, drumul lor spre acasă era tot mai anevoios, iar părinţii nu le puteau oferi decît un covrig, o eugenie sau o pungă cu pufuleţi. Îmbuibaţii privesc prin geamurile maşinilor lor luxoase şi tratează toate acestea ca pe un spectacol bizar. Uneori se şi amuză pe seama sărăciei românilor, fiindu-le greu să înţeleagă că atît cît cheltuiesc ei pe o masă la restaurant i-ar ajunge unei familii întregi de români să trăiască cel puţin o lună. Un 1 Decembrie trist. Se apropie un Crăciun şi un An Nou şi mai triste...
DUMITRU AVRAM

Share |

Articol vizualizat de 2034 ori

03 Dec 2011