Ruşii şi ungurii – autorii „băii de sînge” din decembrie 1989

În ultimii 17 ani, pe marginea evenimentelor din  decembrie 1989, toate posturile de Televiziune au organizat dezbateri, avînd, ca invitaţi, persoanele implicate în acestea, analişti politici, ziarişti şi aşa-zişi cunoscători ai lor. De fiecare dată, discuţiile vizau 2 probleme, şi anume: a) Dacă a fost revoluţie sau lovitură de stat; b) Dacă au fost terorişti şi cine a tras în demonstranţi. De fiecare dată, discuţiile pe marginea evenimentelor menţionate au rămas fără răspuns. Pe baza informaţiilor pe care le deţin în calitate de fost sef al unui Serviciu Special, subordonat pe plan central, cu atribuţii pe raza judeţelor Bihor, Satu Mare, Maramureş, precum şi la toate punctele de intrare-ieşire din ţară, pe porţiunea de frontieră între Halmeu şi Chişineu-Criş, am putut să intru în posesia unor date, în temeiul cărora îmi permit să îmi exprim punctul de vedere, diferit de cel arhicunoscut. Evenimentele din decembrie 1989 au fost pregătite cu mult timp înainte de producerea lor, de către Rusia, nemulţumită de unele măsuri luate de Ceauşescu, şi anume: * a închis robinetul la conducta de petrol în diametru de 0,80 prin care a curs petrolul românesc spre fosta URSS timp de 22 de ani, pentru a ne plăti aşa-zisele „despăgubiri de război”; * începînd cu 1 aprilie 1964, România a sistat furnizarea de uraniu Rusiei, lipsind-o de o importantă sursă de materie primă pentru înarmarea nucleară şi cucerirea Cosmosului; * România a refuzat să participe cu trupe la invadarea Cehoslovaciei în 1968, iar Ceauşescu a criticat dur acţiunile Moscovei; * Ceauşescu a refuzat efectuarea de aplicaţii militare pe teritoriul României ale trupelor Tratatului de la Varşovia; * România a refuzat să mai cumpere armamentul rusesc şi a construit propriile uzine de armament. Iată tot atîtea motive de nemulţumire din partea Moscovei, care a hotărît să ia măsuri pentru a-l schimba pe Ceauşescu cu un alt conducător, supus Moscovei. Din informaţiile pe care le deţineam, acesta era Ion Iliescu. Moscova, pentru realizarea acestui obiectiv, a trecut la luarea unor măsuri concrete. În primul rînd, KGB-ul rusesc, în cooperare cu Serviciul de Informaţii de la Budapesta, care dispunea de un număr însemnat de etnici maghiari pe teritoriul României, cu posibilităţi de culegere de date, a trecut la recrutarea de agenţi, reuşind să penetreze conducerea Armatei Române la vîrf, Inspectoratul de Securitate şi alte sectoare. Avioanele ruseşti, staţionate în Ungaria, survolau în mod repetat teritoriul României. Două aparate de zbor au căzut pe teritoriul nostru, unul în localitatea Săcuieni şi altul în Valea lui Mihai, judeţul Bihor. În această situaţie, s-a luat hotărîrea să selectăm ofiţeri vorbitori de limba maghiară, specialişti în culegerea de informaţii prin observare directă, pe care, după o instruire atentă, să-i trimitem pe teritoriul Ungariei pentru a stabili ce se pune la cale împotriva ţării noastre. După numeroase pătrunderi şi studii făcute timp de 14 ani de zile, s-au conturat două probleme importante: A) Pe teritoriul Ungariei, de-a lungul frontierei cu România, la o distanţă de cca. 20 km în interior, erau amplasate mai multe unităţi militare ruseşti. Ne-a atras atenţia o unitate de desant, formată din 3 companii, dotată cu aparate de zbor MIG, elicoptere şi mijloace de transport auto, care, la numerele de înmatriculare, aveau initialele D.E. B) S-a mai stabilit că toţi etnicii maghiari care fugeau din România în Ungaria în mod fraudulos, pînă la vîrsta de 45 de ani, erau înrolaţi în tabere de pregătire cu caracter diversionist. Aveam informaţii despre existenţa a două tabere de instruire, una la Balaton şi una la Pecs, care funcţionau sub acoperirea de „cercetaşi”. Tabăra de la Balaton am reuşit să o penetrăm informativ, să stabilim pregătirea care se făcea şi scopul urmărit. Pregătirea lor de specialitate era diversiunea, iar ţinta era România, cu prioritate Ardealul, cînd se va ivi prilejul. Acesta a apărut în decembrie 1989, cînd preotul Tökes Laszlo trebuia mutat cu domiciliu forţat de la Timişoara la Sălaj, în baza unei sentinţe judecătoreşti, opunînd rezistenţă. În sprijinul lui au sărit toţi etnicii maghiari, iar spiritele s-au încins. Acesta a fost momentul prielnic ca diversioniştii instruiţi în taberele din Ungaria să intre în România cu acte false şi să meargă în zonele din care proveneau, pe care le cunoşteau, ca acţiunile lor să fie eficiente. În ziua de 14 decembrie 1989, prin Punctul de Frontieră Borş, au intrat în ţară, venind din Ungaria, 3 autobuze în care se aflau cca. 90 de bărbaţi, cu vîrste de pînă în 45 de ani, şi 6 femei tinere, care căutau să le acopere calitatea, prezentîndu-i drept turişti. La o examinare mai atentă am sesizat iniţialele D.E. la numerele de înmatriculare şi, ştiind cui aparţin acestea, am înţeles că sînt desanţii ruşi din Ungaria. Am pus mîna pe telefon şi am sunat la Inspectoratul de Securitate Bihor, unde mi-a răspuns col. Ioan Hontău, adjunctul comandantului, căruia i-am adus la cunoştinţă informaţiile menţionate mai sus, rugîndu-l să verifice în Punctul Borş motivul intrării şi destinaţia. Am primit asigurări că va lua măsuri. Sînt convins că nu a luat nici una, fiindcă, după începerea evenimentelor de la Timişoara, col. Ioan Hontău a făcut infarct şi, la scurt timp, a decedat. Se putea, aşadar, preveni vărsarea de sînge de la Timişoara. Cele 3 autobuze cu desanţii ruşi au staţionat în parcarea Hotelului Dacia din Oradea cca. 15 min., după care s-au pus în mişcare. Două au mers în direcţia Arad-Timişoara şi unul spre Cluj-Napoca. La Timişoara, diversioniştii veniţi din taberele de instruire din Ungaria au trecut la comiterea de acte de vandalism, atacuri verbale la adresa Puterii politice comuniste, pentru a atrage atenţia populaţiei nemulţumite şi a o ridica la revoltă. Miliţia şi Armata au intervenit pentru restabilirea ordinii publice. Desanţii ruşi veniţi din Ungaria s-au amestecat în mulţime şi au deschis foc asupra Armatei, care intervenise pentru restabilirea ordinii publice. Aceasta, văzînd că este atacată, a răspuns cu foc la provocare şi aşa s-a ajuns la vărsare de sînge, cu morţi şi răniţi. După ce provocarea a dat rezultate şi spiritele s-au încins, desanţii ruşi s-au retras şi au luat drumul altor oraşe vizate, unde au recurs la aceleaşi metode de provocare. Morţii de la Timişoara şi din alte oraşe care nu au putut fi identificaţi sau revendicaţi provin din taberele de instruire din Ungaria. Am arătat mai sus că evenimentele din decembrie 1989 au fost organizate de ruşi, prin recrutarea de agenţi şi folosirea celor existenţi în România, care şi-au adus contribuţia din plin. Generalul Nicolae Militaru, care îndeplinea o funcţie importantă în conducerea Armatei Române, a fost recrutat de KGB. A fost descoperit, anchetat şi trecut în rezervă. Despre această activitate de spionaj desfăşurată de generalul Militaru avea cunoştinţă Ion Iliescu, lucru confirmat chiar de el în faţa Comisiei Parlamentare conduse de Valentin Gabrielescu. Cu ocazia evenimentelor din decembrie 1989, Ion Iliescu îl cheamă pe generalul Militaru din rezervă şi-l numeşte ministrul Apărării Naţionale a României, ca şi cum în Armata Română nu mai erau generali activi şi capabili. Este evident pentru oricine că atît Ion Iliescu, cît şi generalul Militaru erau oamenii Moscovei şi făceau parte din scenariul de lichidare a lui Ceauşescu. Generalul Militaru, o dată ajuns în Ministerul Apărării Naţionale şi avînd mînă liberă din partea lui Iliescu, a luat măsura să-i bage în cazărmile militare pe toţi ofiţerii de Securitate; 3 zile şi 3 nopţi nu le-a dat mîncare sau apă de băut. Ca răzbunare, a organizat în mod viclean o ambuscadă, în care l-a lichidat pe ofiţerul de Contrainformaţii militare Trosca, acesta fiind cel care-l monitorizase ca agent al KGB-ului. În timp ce ofiţerii erau în cazărmi sau în spaţii închise, sub pază militară, pe străzile din Bucureşti şi alte oraşe din ţară erau împuşcaţi oameni nevinovaţi, iar aceste crime oribile erau atribuite ofiţerilor de Securitate. Scopul urmărit era de a găsi un vinovat credibil al acestor crime, şi acesta nu putea fi decît Securitatea. Totul a făcut parte dintr-un scenariu diabolic, pus la cale în laboratorul KGB-ului şi al altor Servicii de Informaţii, de a culpabiliza în bloc ofiţerii de Securitate, ţinuţi sub un embargo mediatic prin agentura instruită în acest scop, pentru a nu se descoperi adevărul. Priviţi cu atenţie filmul cu evenimentele din decembrie 1989 şi veţi putea constata că principalele persoane implicate – Ion Iliescu, Petre Roman, Silviu Brucan,  Voican Voiculescu, Mircea Dinescu, Petre Mihai Băcanu, Dumitru Mazilu, Ion Caramitru ş.a. – sînt îmbrăcate în pulovere şi cămăşi în carouri. Cum or fi reuşit să se îmbrace la fel, decît la indicaţia KGB-ului, găsind un semn de recunoaştere din partea desanţilor să nu tragă în ei? Ca dovadă că din balconul clădirii CC-ului, la lumina reflectoarelor, ţineau discursuri şi asupra lor nu s-a tras nici măcar un foc de armă, în timp ce dădeau comunicate cu morţi şi răniţi atribuiţi ofiţerilor de Securitate, aflaţi în cazarmă sub pază militară. Întrebarea care se pune este: cum trăgeau aceştia? În orice revoluţie sînt urmăriţi şi lichidaţi conducătorii, dar la noi totul era pe dos. În orice ţară din lume, cînd au loc revolte şi mişcări sociale de amploare, graniţele ţării se închid. La noi, din contră, graniţa ţării s-a deschis. De ce? Ca să poată ieşi din ţară desanţii ruşi. Totul a fost făcut premeditat, fiind prevăzut în scenariu, iar poporul să întrebe, pe bună dreptate, unde sînt teroriştii. Se trece cu vederea activitatea diversionistă desfăşurată de Silviu Brucan la TVR 1, unde prezenta tabele cu plutoane întregi de soldaţi români ca fiind terorişti, cu scopul de a distrage atenţia populaţiei de la adevăraţii terorişti. Nu trebuie uitat Brateş de la TVR 1, care, prin diversiunea mediatică pe post, a creat o adevărată panică şi derută în rîndul populaţiei. Acest material s-a verificat şi confirmat la începutul lunii mai 2006, la emisiunea „În Prim Plan”, al cărei realizator este Dan Turturică, la TVR 1, care l-a avut ca invitat pe dizidentul rus, cunoscut în toată lumea, Bucovski, căruia i-a adresat două întrebări: 1) Domnule Bucovski, cum comentaţi revoluţia din  România – decembrie 1989? Mai mult rîzînd, Bucovski răspunde: „Evenimentele din decembrie 1989 desfăşurate în România au fost organizate şi făcute de KGB, din cîte ştiu eu”. 2) Dar de ce a fost sîngeroasă, şi nu paşnică, precum în alte ţări? „Dacă Ceauşescu nu a vrut să plece de bunăvoie, a trebuit forţat”. Apoi, Dan Turturică se adresează telespectatorilor de la TVR 1: „Dragi telespectatori, pentru prima dată în Televiziunea Română se fac dezvăluiri şocante”. Emisiunea a continuat cu alte subiecte, care nu aveau legătură cu materialul respectiv. Iată cum informaţiile prezentate de mine a fost confirmate în faţa publicului telespectator din întreaga tară de către o persoană neutră, neimplicată şi fără nici o legătură cu evenimentele din decembrie 1989 din ţara noastră şi care cunoaşte cel mai bine KGB-ul rusesc.

PRECIZARE: Un material asemănător cu acesta, mai puţin dezvăluirile făcute de dizidentul rus Bucovski, a fost înaintat, în luna februarie 2005, domnului preşedinte Traian Băsescu, iar cu adresa nr. DP02-8000, din 10 martie 2005, mi s-a răspuns că materialul a fost înaintat la Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casatie şi Justiţie. Solicitînd acesteia să îmi răspundă, de 1 an şi jumătate tot aştept zadarnic. Întrucît punctul meu de vedere contrazice convingerile generalului Dan Voinea, exprimate pe TVR1, că nu au existat terorişti şi militarii s-au împuşcat între ei, bănuiesc că materialul a fost distrus sau este undeva, uitat într-un sertar. Deoarece problema în discuţie priveşte întreaga populaţie a României, am revenit asupra materialului şi am hotărît să îl dau publicităţii, dacă organele statului abilitate să se pronunţe nu sînt interesate să spună adevărul.

STELIAN UNGUREANU

Share |

Articol vizualizat de 3099 ori

04 Iun 2011