ROMÂNIA MERGE ANAPODA

O cerinţă a Uniunii Europene şi o obligaţie legată de prezenţa în zona euro o constituie obligaţia ca deficitul Bugetului public să nu depăşească, anual, 3% din PIB. Problema este dacă România se poate ţine de o asemenea constrîngere. Avem de-a face cu o ţară subdezvoltată, aflată în plină criză şi îndatorată pînă peste cap Fondului Monetar Internaţional. În aşa-zisa ei existenţă capitalistă, de peste două decenii, România a dovedit, fără echivoc, că deficitele bugetare n-au fost folosite mai deloc pentru investiţii şi că doar furturile din banul public au fost mai mari. În cazul României se potriveşte de minune zicala după care „La omul sărac / Nici boii nu trag“. Grecia iese din criză şi cu banii turiştilor români. Ţară de vis, cu oameni harnici, vechea Eladă n-avea cum să trăiască în mizerie. Dacă nici Grecia n-a ieşit din recesiune, aşa cum pretind unele statistici, înseamnă că noi sîntem la fundul prăpastiei. Chiar dacă n-au ieşit cu totul din criză, cu siguranţă grecii s-au plictisit de ea. În România sînt destui care mai au bani şi pentru un concediu, astfel încît cei care vor să petreacă în stil românesc pentru a ciocni ouă roşii şi a-şi ura „Christos a înviat!“, pentru a participa la slujbele specifice acestei sărbători şi pentru a mînca nelipsitul miel merg în Grecia. Anul trecut, cca. 250.000 de turişti români au fost în această ţară. Oameni descurcăreţi şi practici, grecii au ieftinit biletele la avion, eliminînd taxele de aeroport cu 40%. Anul acesta sînt aşteptaţi acolo 300.000 de români, care n-au ce face cu telegondolele inutile din apropierea unor localităţi triste, cu drumuri desfundate şi oameni loviţi de cea mai cruntă sărăcie. În Grecia, turismul aduce 15% din PIB, iar 20% din forţa de muncă a statului lucrează în acest domeniu. Grecia este vizitată anual de 16 milioane de turişti străini, chiar dacă nemţii şi francezii s-au cam speriat de protestele violente de pe străzile Atenei ale unor pensionari care primesc cam 1.500 de euro pe lună. Aşa sărăcie am vrea şi noi. Orice comparaţie cu turismul românesc este de prisos.

Nu ne scapă, în altă ordine de idei, o declaraţie a ministrului Agriculturii, Valeriu Tabără, care spune că Nicolae Ceauşescu ar muri de invidie să vadă că în România se realizează acum producţii de 7 tone de grîu la hectar. Poate doar în capul domnului Tabără sau în cine ştie ce eprubete. Ţara noastră avea 3 milioane de hectare irigate, iar acum are de 30 de ori mai puţin. Adevărul este că noi producem astăzi de cel puţin 2 ori mai puţin grîu decît înainte de 1989, chiar dacă îl cultivăm pe aproape 2 milioane de hectare. Aşa încît nici comparaţia cu perioada de dinainte de decembrie 1989 nu rezistă.

Să spunem o vorbă despre IMM-uri, un sector fundamental pentru dezvoltarea economică a fiecărei ţări, inclusiv a agriculturii. IMM-urile sînt lăsate, şi ele, de izbelişte. În primul rînd că au fost desfiinţate vreo 600.000 de întreprinderi mici şi mijlocii. Zilele trecute a fost organizată o reuniune a contabililor autorizaţi din România, împreună cu cei din Anglia şi Ţara Galilor. Probabil că oaspeţii noştri au avut multe de spus, dar foarte puţine de văzut. La noi, contabilii nu prea mai au ce face, pentru că loviturile crizei nu le-au suportat cei mari, ci mai ales întreprinderile mici şi mijlocii. Sîntem, aşadar, corijenţii Europei şi la acest capitol. Problema este că nu prea sînt semne bune nici pentru viitor. Împrumutul de cca. 20 de miliarde de euro de la Banca Mondială, Fondul Monetar şi Comisia Europeană le dă, încă de pe acum, frisoane românilor. Şi pentru că asta nu era de ajuns, autorităţile de la Bucureşti au recurs şi la un acord preventiv, care ar trebui să reprezinte paravanul de siguranţă pentru reînviorarea economiei româneşti. Un paravan care se va prăbuşi la o simplă adiere de vînt. Economia nu a reuşit să iasă din recesiune, iar companiile de stat au continuat să înregistreze pierderi uriaşe şi să genereze arierate. După cîteva exclamaţii optimiste, cum că era gata-gata să ieşim din criză, cei de la Bucureşti şi FMI ne ameninţă că recesiunea va continua şi în acest an, prognozînd o scădere de 0,5% a Produsului Intern Brut. Şi dacă am lua în calcul varianta cea mai optimistă - o creştere economică de 1,5% în acest an – tot n-ar fi mare scofală. Românii nu pot ignora nici o clipă faptul că strategiile Fondului Monetar Internaţional au dus la eşecuri vizibile în multe ţări. Cei care merg bine astăzi au avut tăria să refuze aşa-zisul ajutor din partea instituţiei de la Washington. Au făcut-o bulgarii şi o duc mai bine decît noi. A făcut-o China şi nu ne miră. A făcut-o o ţară africană precum Botswana, şi aceasta o duce mult mai bine decît România. Cine îşi imaginează că Africa este infernul lumii se înşeală amarnic. Se pare că viitorul aparţine celor care ştiu să-şi protejeze resursele. Iar africanii nu le-au risipit. Dimpotrivă, au ştiut să le preţuiască şi mai mult după îndelungata perioadă colonială prin care au trecut. FMI pune accent pe privatizare, liberalizare şi macrostabilizare, ignorînd orice altceva. Pentru autorităţile de la Beijing mai important a fost să creeze cîteva milioane de locuri de muncă în fiecare an. Dobînzile au fost ţinute foarte jos, pentru ca oamenii să poată porni noi afaceri. Şi China continuă să facă acest lucru, într-o perioadă de boom economic. Noi, în plină criză, am fi în stare să luăm şi pielea de pe bieţii oameni. În ţările în care există programe cu FMI, dobînzile sînt atît de ridicate, încît sufocă absolut orice mugur de dezvoltare. Cunoscutul economist american Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 2001 şi economist şef al Băncii Mondiale, şi-a riscat postul şi cariera, preferînd să spună adevărul. Sînt ţări care nu aveau nici un fel de trebuinţă pentru deschiderea pieţelor de capital în vederea creşterii economice. În cazul Asiei, asemenea strategii au avut chiar un efect contrar. Stiglitz propune altceva: un alt mod de a privi agricultura şi de a preţui acest mare dar care este pămîntul, un atac în inima marilor proprietari de terenuri şi asupra chiriilor cămătăreşti percepute de către aceşti oligarhi. Este un pic ca în Evul Mediu, spunea Stiglitz. Pentru noi, cel puţin, vorbele lui sînt mai actuale ca oricînd. „Doctorii“ portocalii ne vor opri sîngerarea cînd vom mai avea doar o pîlpîire a vieţii în nişte trupuri doborîte de sărăcie şi de neputinţă...

DUMITRU AVRAM

Share |

Articol vizualizat de 3689 ori

11 Apr 2011