ROMÂNIA - O CURIOZITATE A EUROPEI

Puterea de la Bucureşti a pierdut pariul cu turismul, aşa cum s-a întîmplat şi cu industria, cu agricultura şi cu alte domenii de activitate. De la cîteva milioane de turişti care îşi petreceau vacanţele, înainte de decembrie 1989, pe Litoral sau în staţiunile montane româneşti, acum străinii care vizitează România pot fi număraţi pe degete. În zadar încercăm noi să punem semnul de egalitate între cei care trec prin ţara noastră cu afaceri şi aceia care îşi propun să petreacă măcar cîteva zile de concediu în spaţiul dintre Dunăre şi Carpaţi. După ce au reuşit să dezvolte un turism mai bun decît al nostru, bulgarii îi atrag acum pe români şi prin servicii bancare mai tentante decît ale noastre. Din ce în ce mai mulţi români îşi mută economiile în Bulgaria – şi nu este vorba numai de persoane fizice, ci şi de companii –, pentru că acolo găsesc dobînzi mai bune. Ministerul de Finanţe din ţara vecină anunţă că numai în perioada mai-iunie depozitele cetăţenilor străini în băncile bulgare au crescut cu 9 milioane de euro, în timp ce depozitele companiilor din afara ţării au sporit cu aproape 25 de milioane de euro. Bulgarii au cele mai bune dobînzi din spaţiul european, atît la depozite, cît şi la credite, ca să nu mai vorbim de taxele extrem de mici legate de  înfiinţarea uneri societăţi comerciale sau achiziţionarea unui autoturism. În plus, formalităţile pentru toate aceste operaţiuni nici nu se pot compara cu noianul birocratic pe care cetăţeanul român îl are de trecut în propria sa ţară.

În aceste zile, în ziarul „Daily Mail” a apărut un reportaj despre Maramureş. Evident, ziaristul englez, un anume Nick Maes, n-a făcut acest lucru de capul lui. Probabil că ambasadei noastre de la Londra i-au trebuit multe demersuri pentru ca acest reportaj să apară. Problema este că omul a fost primit aici ca un prinţ, plimbat cu căruţa, dus în localitatea Breb, unde se produc în jur de 20 de sortimente de palinkă, iar fierarii şi ţesătorii îşi continuă nestingheriţi meşteşugurile pornite cu secole în urmă, a  vizitat şi o stînă, iar ultima sa impresie este una de care sîntem departe de a ne mîndri: „Am simţit că mă întorc în urmă cu 100 de ani, cînd am dat de patru ciobani care mulgeau oile sub un alun. Şi-au terminat treaba rapid şi m-au invitat la prînz: sarmale, gogoşi şi nelipsita palinkă”. Cam aşa arată ciobanii noştri din vremuri imemoriale. Semn că România continuă să fie privită ca o curiozitate a Europei, în care timpul s-a oprit parcă în loc. Observaţie valabilă numai pentru aceste ţinuturi îngropate în istorie, pentru că oraşele devin tot mai neprimitoare, mai nesigure şi mai sărace. Bine că englezul n-a fost dus la o luptă cu frînghia, unde cei mai puternici trebuie să îi pună în fund pe adversari, în schimbul unui purceluş oferit de primar. La mare căutare sînt şi întrecerile de înfulecat cîrnaţi, unde bietul român, sleit de foame, bagă atîta în el, încît ajunge, cu premiu cu tot, direct la spital. Problema este că există riscul să moară pe drum, aşa cum s-a întîmplat cu nefericitul căruia i s-a făcut rău la Codlea şi care a fost resuscitat pe asfalt, în faţa porţii închise a fostului spital. Inima lui n-a mai rezistat pînă la Braşov, unde avea să-şi dea duhul, deşi era vorba de un caz uşor de tratat.

Ce ne facem, însă, cu aceşti străini care preferă creierii munţilor în loc să fie preocupaţi de mizeria din România? Nici Prinţul Charles nu este prea fericit să treacă prin Bucureşti, preferînd să ajungă direct în acel loc din Transilvania în care şi-a cumpărat cîteva proprietăţi. N-ar fi exclus ca fostul soţ al Dianei să se gîndească la retragerea într-un loc ferit de dificultăţi, pentru că lucrurile au început să ia o întorsătură destul de periculoasă pe la el pe acasă. S-ar putea să ne trezim pe aici şi cu unele capete încoronate ale Spaniei, în condiţiile în care la Madrid mulţimea furioasă este tot mai greu oprită de forţele de ordine. Nici Angela Merkel nu stă prea bine, pentru că, de vreo patru zile, străzile au fost luate cu asalt la Berlin, fiind incendiate numeroase maşini. Totul este privit, ca şi la Londra, ca un act de vandalism şi criminalitate pură, Poliţia berlineză oferind chiar recompense de 5.000 de euro pentru informaţiile care pot duce la arestarea suspecţilor. Dacă s-ar întîmpla aşa, cît de bogaţi ar fi englezii sau nemţii, şi tot n-ar avea bani să-i captureze pe sutele de mii de demonstranţi pe care foamea şi nedreptăţile sociale îi scot în stradă. Dacă la începutul acestui an revoluţiile luau cu asalt lumea arabă şi Nordul Africii, îndeosebi Tunisia, Egiptul şi Libia, iată că a venit acum rîndul Europei să simtă mirosul dulce-amar al iasomiei. Europenii încă speră ca Muammar Gaddafi sau sirianul Bashar al-Assad să-şi ia catrafusele  şi să plece. Ultima variantă ar fi că liderul de la Tripoli şi-ar fi pregătit bagajele pentru a se instala, împreună cu familia, în Tunisia, lucru imposibil după ce fostul preşedinte al acestei ţări a fost invitat să se refugieze în altă ţară, pentru ca apoi să fie condamnat, în lipsă, la nu mai puţin de 16 ani de închisoare. Mai degrabă Gaddafi nu pleacă. Dacă toate acestea ar fi avut loc înainte de decembrie 1989, ar fi venit, mai mult ca sigur, în România. Acum e prea tîrziu, pentru că în România arhaică - nu romantică, aşa cum îi spune ziaristul invitat la palinkă în Maramureş - încep să se înghesuie occidentalii, în căutarea aerului pur şi sigur al munţilor. Ultima aspiraţie a bătrînului continent este să urmeze exemplul Statelor Unite ale Americii, în sensul înfiinţării unui stat federal. Cu riscul de rigoare. Acela al pierderii independenţei şi suveranităţii ţărilor care au mari datorii la organismele financiare internaţionale. Ar fi ca în perioada CAER-ului, unde unii trebuiau să facă industrie, iar alţii agricultură sau turism. România, cel puţin în ceea ce priveşte posibilitatea declanşării unor mişcări sociale de amploare, poate fi socotită un loc sigur. De aici poţi privi liniştit cum cei din alte locuri se bat, pe viaţă şi pe moarte, pentru drepturile lor...

DUMITRU AVRAM

Share |

Articol vizualizat de 2825 ori

20 Aug 2011