PLANETA SE APRINDE

Zilnic, asistăm la mari demonstraţii şi manifestaţii de protest, în toate colţurile lumii. Planeta se aprinde. Din Orientul Mijlociu şi nordul Africii, ridicarea la luptă devine tot mai fermă şi mai radicală. Nici măcar umilirea bătrînului general Hosni Mubarak, adus în sala de judecată cu perfuzii la mîini şi pus într-o cuşcă, de parcă nefericitul de el putea să scape de gardienii săi în orice moment, nu a reuşit să potolească spiritele. Am putea spune că mai rău le-a întărîtat, pentru că egiptenii, ca şi libienii sau tunisienii, îşi dau seama, pe zi ce trece, că sînt puşi să dea viaţă unui scenariu care nu le aparţine şi care nu urmăreşte nimic altceva decît îngenuncherea a noi şi noi popoare. Nimeni nu şi-ar fi imaginat că Israelul ar putea fi cuprins de cele mai puternice demonstraţii din întreaga sa istorie. Oamenii nu mai ies în stradă pentru a se plînge de palestinieni sau de iranieni. De data aceasta, avem de-a face cu proteste purtate în numele dreptăţii sociale. Nici măcar o mare ţară europeană nu reuşeşte să adune într-o zi sute de mii de manifestanţi, cum s-a întîmplat sîmbătă la Tel Aviv şi în alte oraşe israeliene. Iniţial se conta pe 200.000 de oameni, dar au ieşit în stradă cu 100.000 mai mulţi, în încercarea de a constrînge guvernul de dreapta, condus de Benjamin Netanyahu, să cedeze în faţa revendicărilor lor. Oamenii se plîng de povara vieţii de zi cu zi, de faptul că se trezesc peste noapte cu alte preţuri, aplicate în mod parşiv la cît mai multe produse. Aproape că nu se mai poate trăi, spuneau cei aflaţi în stradă, arborînd drapele israeliene şi unele roşii şi scandînd „Poporul cere dreptate socială!” şi „Poporul împotriva guvernului!”. Ei au cerut construirea unui număr mai mare de locuinţe, la un cost normal, majorarea salariului minim, impozitarea apartamentelor nelocuite şi învăţămînt gratuit la toate nivelele.

Simultan cu evenimentele din Israel sărea, efectic, în aer Tottenhamul, cartierul multietnic de la periferia nordică a Londrei, care a fost, de asemenea, sîmbătă, teatrul unor proteste violente, soldate cu rănirea a 8 poliţişti. Trebuie precizat că şi în Israel, şi în Anglia, manifestaţiile au fost spontane, sindicatele neavînd nici o legătură cu acestea. Orice comparaţie cu situaţia din România este de prisos. În Bucureşti şi în oraşele mari ale ţării, oamenii preferă să se uite la televizor sau, cel mult, pe fereastră, lăsîndu-i pe bătrîni să se bată pentru drepturile lor. Cît priveşte sindicatele, măcinate de interese dintre cele mai ciudate, acestea par a încurca, mai degrabă, massele de nemulţumiţi. Revenind la Londra, unde, cum spuneam, avem de-a face cu violenţele cele mai puternice petrecute în ultimii ani la periferia Capitalei britanice, unde studenţii sînt prezenţi în număr mare în stradă, revolta a pornit, mai degrabă, în semn de indignare faţă de moartea unui bărbat de 29 de ani şi tată a 4 copii, ucis de către poliţiştii înarmaţi. Omul s-a sacrificat pentru a asigura un viitor mai bun familiei sale. Aşa cum se petrece îndeosebi în America Latină, mai ales după cîte o vizită a rechinilor de la FMI, în suburbia Londrei magazinele au fost sparte, producîndu-se nenumărate jafuri. Cosmopolita metropolă britanică se întoarce, ea însăşi, în epoca marilor mişcări revendicative de la începuturile capitalismului. Şi acesta nu este deloc un semn bun pentru cei care s-au întors de la socialism la capitalism, dar mai ales pentru miile de înfometaţi ai Planetei, care nu mai au de pierdut decît lanţurile...

DUMITRU AVRAM

Share |

Articol vizualizat de 3986 ori

08 Aug 2011