Parcă ar fi un film de groază...EXISTĂ PORŢI ALE TIMPULUI ÎN ROMÂNIA (II)

La sosirea, cu foarte mare greutate, în locul de destinaţie, turiştii noştri de sfîrşit de săptămînă au fost întîmpinaţi de un cioban bătrîn, care avea în grijă o mică turmă de capre. Aş vrea să subliniez încă de la început că localitatea cea mai apropiată se afla la vreo 30 de kilometri şi ciobanul nostru, îmbrăcat sumar şi fără bagajele unui oier obişnuit, nu-şi prea justifica prezenţa în acea zonă, cu turma sa formată din vreo 20-30 de capre, care păşteau foarte voioase vegetaţia abundentă de munte. Unul dintre turişti, mai zeflemist, chiar remarcase: „Ce fel de cioban mai e şi ăsta, fără toiag, sarică, măgar şi cîine?!”. Intrînd în vorbă cu ciobanul, turiştii noştri erau efectiv fascinaţi de zona unde se aflau şi s-au interesat dacă acolo era vreun izvor, avînd în vedere că turma avea nevoie de apă, ca şi ei de altfel. Deşi lăzile cu apă minerală erau intacte în maşină şi suficiente, se gîndeau că o cură de apă de izvor ar fi fost bine venită. Începea să se însereze şi toţi au trecut la lucru pentru a instala corturile în vederea nopţii ce se apropia. Cele trei maşini şi cele şase corturi, care au fost repede ridicate, au fost aşezate în cerc, în centru făcîndu-se deja o groapă pentru focul de tabără. Erau pe un platou sălbatic, cu o privelişte fascinantă, iar aerul de munte te îmbăta prin puterea sa energetică. Dar, din acest moment, au început să apară ciudăţeniile şi faptele bizare s-au succedat continuu, pînă ce grupul va fi silit să părăsească în grabă zona respectivă. Dar să nu anticipăm. Întregul grup observase că omul ce dialoga cu bătrînul cioban în vederea identificării unui posibil izvor era prins într-o discuţie interminabilă cu acesta şi care în mod neaşteptat devenise ceea de regulă numim o dispută aprinsă, adică în contradictoriu. Vădit iritat, cel ce discutase cu ciobanul a venit şi a comunicat grupului că ciobanul insista ca pe platoul respectiv să nu fie amplasată tabăra grupului de excursionişti. Realizînd că aceştia nu vor să părăsească zona, deşi primiseră indicaţii pentru amplasarea taberei în alte locaţii, ciobanul şi-a adunat mica turmă şi a părăsit zona, spunîndu-le celor prezenţi că nici nu le trece prin cap ce necazuri vor păţi. Straniul avertisment a fost luat cu titlu de glumă deplasată, considerîndu-se probabil că bătrînul voia să păstreze pajiştea de pe platoul respectiv pentru caprele sale. Incidentul, ca să spunem aşa, a trecut neobservat şi focul de tabără, natura sălbatică şi cerul înstelat au adus tuturor bucurie şi linişte în suflet. Tîrziu în noapte, s-au retras, sleiţi de puteri, în corturi, pentru odihnă, visînd la chemarea naturii ce părea că le transmite efectiv energie vitală şi bună dispoziţie. Noaptea a trecut repede şi soarele dimineţii i-a chemat la o nouă zi pe cărările muntelui. În timp ce unele dintre doamne făceau plajă, altele pregăteau micul dejun. Bărbaţii, avînd spiritul de aventură mai pregnant, au început explorarea împrejurimilor. În mod cu totul ciudat, majoritatea celor prezenţi observaseră printre arbuşti şi vegetaţia din jur un soi de mici globuri scînteietoare, de la mărimea unei monede pînă la aceea a unei mingi de tenis, ce apăreau şi dispăreau cu intermitenţe. Electricitate statică au spus unii, iluzii optice create de încărcătura de ozon a locului, au spus alţii. Unul dintre participanţi, de profesie inginer aeronautic, şi-a dat seama imediat că platoul respectiv are o încărcătură energetică deosebită, constatînd ulterior că busola arăta orice, numai direcţia nordului nu, învîrtindu-se aleator, fără importanţă de poziţia în care o ţineai. (Va urma)

General dr. EMIL STRĂINU

Share |

Articol vizualizat de 2102 ori

08 Aug 2011