PACIFISTUL BARACK OBAMA

Faptul că preşedinţii americani nu mai sînt de mult produsul unei democraţii reale, bazată pe alegerea liberă a poporului, nu mai este un secret pentru nimeni. În schimb, aceştia se consideră cu adevărat infailibili. Lasă impresia că ei reprezintă un filtru puternic în calea multitudinii de ştiri, informaţii, zvonuri care apar pe traseul intereselor lor meschine. Informaţiile provenite din SUA se pretind „imparţiale şi moderate”. Realitatea este cu totul alta: ceea ce vedem azi este o gravă distorsionare a faptelor. Mass-media este dominată de marile interese financiare ale Americii şi funcţionează ca o maşină de propagandă a Pentagonului. Din motive politice, este arătată numai suferinţa unui anumit grup etnic, spre exemplu, a refugiaţilor albanezi care părăsesc Kosovo, în timp ce victimele bombardamentelor NATO din Iugoslavia, Irak, Afganistan sau Libia sînt total ignorate. Cei de la „New York Times“, CNN, ABC, CBS, NBC şi alţii promovează opinii denaturate asupra evenimentelor din ţările respective pentru a legitima bombardamentele masive ale NATO. General Electric, unul dintre cei mai mari producători de motoare pentru avioanele NATO, este proprietar al NBC şi co-proprietar al MSNBC. Dovada cea mai elocventă o reprezintă implicarea SUA în toate conflictele care se desfăşoară de ani buni pe Planetă şi unde America vrea să pară drept marele „înger păzitor” al Terrei, dar care, în fapt, s-a dovedit a fi o naţiune însetată de dominare şi control al resurselor. Această naţiune „demnă şi liniştită” s-a implicat în  cîteva conflicte celebre:

- războiul din Vietnam, între 1959 şi 1975, început de francezi şi preluat apoi fără nici cel mai mic motiv de americani;

- războiul din Golf,  purtat în perioada 16 ianuarie - 28 februarie 1991 între Irak şi o coaliţie formată din 28 de naţiuni conduse de SUA;

- războiul din Iugoslavia, 1991 - 1992, cînd bombele SUA şi ale NATO au căzut asupra sîrbilor, muntenegrenilor, albanezilor, ungurilor, românilor şi a celorlalte populaţii care intră în componenta multietnică a Iugoslaviei;

- războiul din Afganistan, început de SUA în 2002 sub pretextul unei himere, Ossama Bin Laden; desigur, Afganistanul, o naţiune măcinată de conflictele interetnice, urma a fi „eliberată” pentru ca resursele minerale, gazele naturale sau poziţia strategică în coasta Rusiei să fie în avantajul celor de peste Ocean; războiul continuă, din nefericire şi cu implicarea activă a României;

- războiul din Irak, început la 20 martie 2003 prin invadarea acestei ţări de către coaliţia condusă de SUA, care viola flagrant Dreptul Internaţional şi care nu dispunea de aprobare din partea Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite (trebuie menţionat, însă, că din cele peste 200 de războaie declanşate şi purtate de la înfiinţarea O.N.U., pînă astăzi, numai 2 au avut aprobarea acestuia, restul fiind purtate fără nici un fel de aprobare a forurilor internaţionale, la iniţiativa SUA; de asemenea, nu trebuie omis că la nici două săptămîni de la invazia Irakului, armate de petrolişti ai SUA au început să exploateze cîmpurile petrolifere irakiene).

-         Acestea sînt cele mai cunoscute şi mai recente dintre războaiele  dirijate de această naţiune „paşnică” şi democrată. Dar odiseea continuă. Iată că un nou preşedinte american este instalat la Casa Albă şi, fapt fără precedent, acesta este de culoare. În istoria recentă a SUA există însă foarte multe dovezi care probează faptul că preşedinţii „aleşi democratic” ai Statelor Unite sînt, în realitate, reprezentanţi ai unor grupuri oculte de interese. Cei care ocupă această poziţie atît de importantă în politica actuală (preşedintele SUA fiind deseori supranumit „cel mai puternic om din lume”) trebuie să aibă acceptul Ocultei Mondiale. Mai mult decît atît, există suficiente dovezi care atestă că Grupul Bilderberg stabileşte şi aprobă în final cine să fie preşedinţii SUA, deşi opiniei publice i se prezintă întreaga mascaradă a campaniilor electorale şi a „alegerilor democratice“. Este exemplificatoare, în acest sens, participarea lui Barack Obama, alături Hillary Clinton, la întîlnirea anuală a Grupului Bilderberg, care a avut loc la Chantilly, Virginia, între 5-8 iunie 2008. Întîlnirea dintre cei doi (Obama şi Hillary Clinton), declarată presei la momentul respectiv ca fiind privată, a avut loc chiar la Chantilly şi exact atunci cînd avea loc reuniunea anuală Bilderberg, despre care presa corporatistă nu a menţionat absolut nimic; exact acolo se aflau capii elitei mondiale şi ai guvernului de umbră, printre care David Rokckefeller şi Henry Kissinger. Cert este că, la fel ca majoritatea preşedinţilor americani care l-au precedat, inclusiv Bill Clinton, Barak Obama a participat la întîlnirea Bilderberg, după care, cu acceptul şi sprijinul elitei Oculte Mondiale, a cîştigat alegerile din SUA în anul 2008. Sigur că acest serviciu făcut candidatului Barack Obama nu putea fi în van. În astfel de chestiuni întîmplarea este exclusă. Cei care l-au sprijinit pe acesta urmăreau realizarea propriei politici de dominaţie mondială, iar vectorul acţiunilor lor urma să fie chiar omul ales de ei în fruntea statului american. Chiar dacă în campania electorală s-a mizat pe mesajul pacifist al candidatului, după cîştigarea alegerilor totul s-a făcut uitat, deşi preşedintele Obama a acceptat în 2009 Premiul Nobel pentru Pace, declarînd cu acel prilej că vrea să continue să lucreze pe probleme care sînt importante pentru America şi pentru realizarea unei păci durabile şi a securităţii în lume. Ca şi stăpînii săi din umbră, preşedintele Obama nu pare să înţeleagă un lucru. El ignoră dreptul fundamental, dat de Dumnezeu  tuturor fiinţelor umane: acela de a trăi în linişte şi pace. Pacea şi libertatea nu pot fi obţinute prin război. Războiul nu clădeşte, acesta doar distruge. Războiul este o catastrofă. Acesta este terorismul adevărat, la scară planetară. Războiul înseamnă distrugerea fizică, politică şi spirituală a unor popoare întregi. Războiul înseamnă violenţă şi moarte. Războiul este antiteza democraţiei şi libertăţii. Acelaşi lucru se petrece acum cu Libia, în legătură cu care preşedintele american declara: „Dacă Gaddafi va continua vărsarea de sange, NATO ar putea ataca Libia”. Imediat, ministrul turc al Afacerilor Externe, Ahmet Davutoglu,  anunţa, după o teleconferinţă cu omologii săi american, francez şi britanic, că NATO va prelua comandamentul operaţiunilor militare ale coaliţiei internaţionale în Libia. „Coaliţia constituită după reuniunea de la Paris va abandona misiunea cît mai repede şi va încredinţa NATO operaţiunea în ansamblul său, cu un sistem de comandament unic”, cu toate că secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a asigurat opinia publică că evenimentele din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu nu reprezintă o ameninţare directă pentru Alianţa Atlantică. Totul este doar minciună, fiind absolut evident faptul că SUA nu sînt interesate deloc de pacea din Libia şi că nu vor ezita să dea ordinul NATO pentru a invada această ţară bogată. La mijloc sînt interesele materiale, pentru că „petrolul încă vorbeşte”. Mai sînt şi interese strategice. Urmează Siria, iar în final Iranul. Aceasta este politica „pacifistului” Obama. Din nefericire, aşa cum istoria a arătat de atîtea ori, îndemnul la pace nu exclude războiul. Obama poate fi sincer în a nu-şi dori războiul, însă nu este de capul lui. Există elite care au dirijat mereu în istoria modernă personalităţi precum Obama, direct sau prin manipulare. Este cunoscut faptul că păpuşarii planetari au în agenda de lucru şi declanşarea celui de- al III-lea război mondial, ca parte a ultimei şi celei mai mari crize din istoria omenirii, prefaţată  cea financiară...

Colonel (r) DAN ZAMFIRESCU

Share |

Articol vizualizat de 3113 ori

30 Mar 2011