NICOLAE CEAUŞESCU, PRIETENUL REGELUI JUAN CARLOS

Un politician englez, fost consilier al Doamnei de Fier” Margaret Thatcher, i-a dedicat o carte Regelui Juan Carlos al Spaniei. Autorul spune că, într-un context în care Nicolae Ceauşescu se bucura de faima unui reformator al sistemului comunist, Juan Carlos ar fi trimis un emisar la Bucureşti, în toamna anului 1975, pentru a-i transmite lui Ceauşescu că prinţul, hotărît să aducă democraţia în Spania, îi cere sprijinul. Viitorul rege dorea ca Nicolae Ceauşescu să-l convingă pe liderul comunist Santiago Carillo, întors atunci în Spania din exil, să nu-l mai atace  şi să aibă o privire înţelegătoare asupra monarhiei. O primă observaţie ar fi aceea că Nicolae Ceauşescu nu înnebunise după întîlnirea cu liderul nord-coreean Kim Ir Sen, din anul 1971, cînd adversarii săi i-au reproşat că atunci a deprins el cultul personalităţii şi rigiditatea comunismului. Dincolo de această întîmplare legată de Regele Juan Carlos al Spaniei, trebuie reamintit că Nicolae Ceauşescu era un apropiat al reformatorilor comunişti europeni, un grup foarte cunoscut la acea vreme şi foarte influent în politica europeană. Era vorba de Santiago Carillo, de Enrico Berlinguer şi de Georges Marchais. Aceştia veneau foarte des la Bucureşti, iar comuniştii spanioli Dolores Ibarruri şi Santiago Carillo erau foarte bine primiţi aici, ei şi familiile lor, încă din perioada în care trăiau în exil. Se spune că Ibarruri ar fi fost amanta lui Stalin. Am văzut-o la Bucureşti, însoţită de fiica sa, chiar cu puţin înainte de a muri. Aşadar, prinţul Juan Carlos l-a trimis la Bucureşti pe un anume Manolo Prado y Colon de Carvajal, prieten şi confident al său, pentru a-i cere lui Nicolae Ceauşescu să-l determine pe inflexibilul Santiago Carillo să ajungă la sentimente mai bune în ceea ce priveşte regalitatea în ţara sa. Fostul prinţ şi viitor rege se cunoştea cu şeful Statului Român încă din anul 1971, ei întîlnindu-se la Teheran, cu ocazia unei ceremonii organizate de către şahinşahul Iranului, Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr. Juan Carlos a fost inspirat, pentru că Santiago Carillo nu îl va mai ataca niciodată. Deşi avea să o mai facă o dată, în anul 1976, cînd, într-un interviu acordat celebrei ziariste Oriana Fallaci, îl numea pe prinţ drept o marionetă pe care Franco o manevrează după bunul lui plac, un biet diavol fără pic de demnitate sau simţ politic”. Eurocomunistul spaniol s-a scuzat, spunînd că a aflat prea tîrziu despre intervenţia lui Nicolae Ceauşescu. Era perioada în care şeful Statului Român era plimbat în caleaşca regală la Londra, iar la Paris i se acordau, de asemenea, cele mai înalte onoruri. Juan Carlos n-a putut să uite acest gest, invitîndu-l, în primăvara anului 1979, în Spania, unde l-a tratat ca pe un oaspete de rang înalt şi bun prieten al său. Dacă o fi înnebunit vreodată Nicolae Ceauşescu, atunci aceasta s-a întîmplat după ce marile cancelarii occidentale îl primeau pe covorul roşu. Ne e teamă, însă, că, de data aceasta, cei care îl compară cu Mubarak sau Gaddafi au dreptate, fiind în obiceiul Washingtonului, al Parisului sau al Londrei să se despartă brucs şi atît de brutal de foştii prieteni. Aşa s-a întîmplat şi cînd Nicolae Ceauşescu a fost primit de Jimmy Carter în America, drept mulţumire că fostul conducător al României îl ajutase să finalizeze acordurile de la Camp David, la care au fost prezenţi Anwar el-Sadat, Yaser Arafat şi Menahem Begin, care aveau să devină, ulterior, adevăraţi eroi ai păcii. Se spune că, după ce a vizitat România, în anul 1969, Richard Nixon l-ar fi catalogat pe Nicolae Ceauşescu drept un marxist-stalinist dur”. După entuziasmul pe care îl arăta atunci la Bucureşti, este posibil ca fostul preşedinte al Americii să fi făcut o asemenea afirmaţie atunci cînd îl lovise cumplita boală Alzheimer. Se spune că, tot recent, ar fi fost scoasă la iveală o stenogramă secretă a unei şedinţe a Comitetului Central, potrivit căreia Nicolae Ceauşescu le-ar fi spus subalternilor săi, după întîlnirea cu Richard Nixon, că americanii sînt nişte tovarăşi” de toată isprava, modeşti, de la care ai ce învăţa. Este cea mai mare aberaţie care se poate pune pe seama acestui om. În primul rînd că, dacă lui Nicolae Ceauşescu i-ar fi scăpat acel cuvînt, stenograma ar fi fost corectată în mod corespunzător, întrucît de aceea şi era făcută, ca să rămînă pentru Istorie. Şi încă ceva: susţinîndu-l pe Juan Carlos, Nicolae Ceauşescu risca să supere nu numai Kremlinul, care subvenţiona substanţial mişcarea comunistă din Spania, dar şi o aripă consistentă din interiorul PCR, formată din cei care luptaseră în Brigăzile Roşii din Spania, în anul 1937, şi care acum ajunseseră înalţi demnitari: Petre Borilă, viitorul socru al lui Valentin Ceauşescu, generalul Mihai Burcă şi Valter Roman  şi aceştia au avut un ginere comun , Constantin Doncea sau Gheorghe Stoica. Ca să nu mai vorbim de Mihail Florescu, născut Iacob Iancu, în 28 ianuarie 1912, în oraşul Roman. După înfrîngerea trupelor republicane în războiul civil din Spania, unii voluntari români au fost internaţi în Sudul Franţei, o parte dintre ei, precum acest Mihail Florescu şi Mihai Patriciu, evadînd şi luptînd în Rezistenţa franceză pînă în anul 1944, după care au reuşit să se întoarcă în România. Traiectoria lui Mihail Florescu a fost una fulminantă: deputat permanent în Marea Adunare Naţională (ales în 1946); fost ministru adjunct la Ministerul Industriei Metalurgice şi Industriei Chimice (1951-1952); ministru al Industriei Chimice (1952-1957) şi apoi ministru al Industriei Petrolului şi Chimiei (1957-1965). În continuare, funcţiile sale au rămas la fel de mari, fiind ales în plus membru corespondent al Academiei Române, membru al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice, preşedinte al Federaţiei Române de Atletism, vicepreşedinte al Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, poziţie din care lucra direct cu Elena Ceauşescu şi cu acela despre care se aberează că ar fi fost amantul acesteia, profesorul Ioan Ursu. A murit în patul lui, în anul 2000, la vîrsta de 88 de ani. Cam asta era de spus.
DUMITRU AVRAM

sursa: Ziarul Tricolorul

Share |

Articol vizualizat de 1859 ori

31 Oct 2011