Editorial
NATO S-A ÎMPOTMOLIT ÎN LIBIA
După eşecurile usturătoare înregistrate în Irak şi în Afganistan, Statele Unite sînt pe cale de a abandona NATO. Se pare că ultima încercare a Washingtonului de a testa viabilitatea şi eficienţa Alianţei Nord-Atlantice a fost Libia. După ce controversatul preşedinte al Franţei, Nicolas Sarkozy, a luat iniţiativa să-l atace pe colonelul Moammar El Gaddafi, lucrurile ar fi trebuit să ducă la un deznodămînt cît mai rapid şi mai favorabil NATO. N-a fost să fie aşa. În primul rînd, atacurile furibunde asupra oraşului Tripoli şi încercările de a-i face pe rebeli cîştigători în oraşul Benghazi, unde, de altfel, aceştia şi-au stabilit şi sediul, s-au soldat cu un eşec total. Mai mult decît atît, dar avioanele NATO au omorît mii de civili nevinovaţi. Cea mai gravă eroare s-a produs însă pe 18 iunie, cînd Alianţa a fost nevoită să recunoască faptul că a făcut victime chiar în rîndurile rebelilor. Incidentul avea loc în apropiere de portul petrolier Masra-Al-Brega. Între euforia începutului, cînd puterile occidentale şi unii reprezentanţi ai lumii arabe discutau viitorul Libiei fără Gaddafi, şi declaraţia secretarului de Stat al Apărării, Robert Gates, care anunţa că SUA ar putea pleca din NATO, lucrurile au luat o întorsătură greu de crezut. În urma eşecului din Libia, chiar dacă se spune că unul dintre fiii lui Gaddafi şi mai mulţi nepoţi ai acestuia ar fi fost omorîţi de bombele Alianţei, Statele Unite ar putea abandona NATO şi cei 60 de ani de garanţii de securitate pentru Europa. Americanii îi suspectează pe principalii lideri ai Uniunii Europene că nu au voinţa politică şi nu sînt capabili să asigure finanţarea necesară funcţionării acestui pact militar. NATO, spunea Robert Gates cu doar 3 săptămîni înainte de a se retrage din funcţia pe care o deţine la Pentagon, a degenerat într-o Alianţă în care unii sînt gata să meargă la război, să plătească grosul unor asemenea operaţiuni inutile, iar alţii să se ocupe numai de imaginea lor personală şi de cîştiguri politice. Era de aşteptat ca Moammar Gaddafi să reziste. Nu i-a fost şi nu-i va fi uşor. „Nu mai există nici un acord între noi, după ce ne-aţi ucis copiii şi nepoţii. Sîntem cu spatele la zid. Vom rămîne, vom rezista şi nu ne vom supune“, le atrăgea atenţia inamicilor săi încercatul conducător libian. Mai mult decît atît, procurorul-şef al Tribunalului Penal Internaţional, Luis Moreno Ocampo, declara că deţine probe care arată că liderul libian le-ar fi furnizat soldaţilor din subordine medicamente de tip Viagra, pentru a spori posibilitatea violurilor. O nebunie. Un scenariu macabru, pus în practică şi în alte locuri, dar care n-a mers şi în Libia. Totul era făcut să demonstreze că Moammar Gaddafi este un monstru, care trebuie judecat pentru crime de război. A mai fost un episod, în care rebelii se arătau dispuşi ca Moammar Gaddafi să rămînă în Libia, după ce ar fi predat puterea. Cine să-i creadă, după experienţele nefericite prin care au trecut alţi conducători musulmani, răpuşi de aşa-zisa revoluţie a iasomiei?! Aşa a fost ademenit egipteanul Hosni Mubarak, pentru ca, imediat ce s-a retras din funcţie, să fie închis împreună cu familia sa. Aşa i s-a întîmplat şi tunisianului Ben Ali, lăsat să plece din ţară, dar condamnat în lipsă la ani grei de puşcărie. Astfel de negocieri au fost purtate în Africa de Sud sau în Franţa, în prezenţa unui emisar al lui Gaddafi, care era asigurat că nu există nici un inconvenient ca el să rămînă într-o oază libiană, sub control internaţional. Gaddafi nu a intrat în joc nici de data aceasta. La Tripoli s-a deplasat şi un rus, Mihail Marghelov, care l-a asigurat, probabil, pe colonel de susţinerea Moscovei. Între timp, Gaddafi a putut fi văzut circulînd prin Tripoli într-o maşină deschisă, în aclamaţiile entuziaste ale mulţimii. Este vorba de acea mare massă a libienilor, conştienţi că nu se vor mai întîlni vreodată cu viaţa pe care le-a oferit-o actualul lor conducător. În continuare, au loc negocieri prin care se caută o soluţie pentru încheierea conflictului din Libia, de la al cărui debut au trecut 4 luni. Gaddafi nu participă la astfel de discuţii, dar le controlează îndeaproape. Aşa-zisul Comitet de mediere pentru criza libiană, format din 5 şefi de state africani, a salutat, la Pretoria, în Africa de Sud, atitudinea conducătorului libian. Problema cea mare nu este participarea directă a acestuia la asemenea negocieri febrile, ci încheierea cît mai urgentă a acestui conflict, care poate duce la dispariţia NATO. Preşedintele sud-african, Jacob Zuma, gazda reuniunii celor 5 (Africa de Sud, Congo, Mali, Uganda şi Mauritania), sublinia preocuparea membrilor Comitetului şi a Uniunii Africane în general faţă de bombardamentele continue ale NATO. „Finalitatea unei rezoluţii ONU în legătură cu Libia nu este să autorizeze o campanie pentru o schimbare de regim sau un asasinat politic al lui Moammar Gaddafi“, sublinia urmaşul legendarului Nelson Mandela. Chiar rebelii libieni declară că aşteaptă oferta colonelului Gaddafi, pentru a pune capăt războiului. Un om apropiat al acestuia, purtătorul de cuvînt al guvernului, Moussa Ibrahim, a ţinut să precizeze, pentru a nu ştiu cîta oară, că Moammar Gaddafi nu va renunţa la putere şi nu-şi va părăsi ţara. Vremurile cînd NATO îşi făcea de cap şi trimitea bombe ucigaşe deasupra Belgradului, bombe pe care scria „Paşte fericit!“, par a fi încheiate. Oricum, cineva va trebui să plătească, într-o zi, pentru miile de victime nevinovate ale unei Alianţe care s-a proclamat, încă de la înfiinţarea sa, drept una defensivă...
DUMITRU AVRAM






