Editorial
MODELUL POLONEZ
De la 1 iulie, Polonia a preluat preşedinţia Uniunii Europene. Dar mult mai important este faptul că politicienii de la Varşovia au făcut din ţara lor un model de urmat din multe puncte de vedere. Polonia a reuşit să aducă acasă aproape toţi banii alocaţi de Uniunea Europeană pentru această perioadă. O doamnă tînără, care conduce Ministerul Dezvoltării Regionale al ţării sale, Elzbieta Bienkowska, pune acest succes pe seama unei bune capacităţi administrative şi a unor proiecte viabile. Nu trebuie să uităm că aici cuvîntul solidaritate are un înţeles aparte, iar marea mişcare sindicală condusă de electricianul Lech Walesa, ajuns apoi preşedinte al ţării sale şi laureat al Premiului Nobel pentru Pace, purta exact acest nume. La începutul anilor ’80, polonezii au trecut printr-o Lege marţială, unică în blocul socialist. Au fost ani grei, au fost şi sacrificii, dar răzbunarea n-a reuşit să cuprindă societatea poloneză.
Nici generalul Wojciech Jaruzelski nu i-a închis pe muncitorii de la Gdansk, dar nici aceştia nu s-au atins, atunci cînd le-a venit rîndul să conducă ţara, de fostul preşedinte. Generalul are astăzi 88 de ani şi este singurul lider al fostei lumi socialiste care nu a avut de înfruntat Justiţia. Cu siguranţă, aceasta poate fi o explicaţie a succesului polonez de astăzi. Titulara portofoliului pentru Dezvoltarea Regională a studiat numai în ţara sa, are 47 de ani – este, aşadar, un om tînăr –, dar asta nu a împiedicat-o să facă adevărate minuni în folosul Poloniei natale. Iarăşi, cu amărăciune, facem o comparaţie cu România şi descoperim că guvernanţii noştri n-au atras decît pînă în 10 procente din fondurile europene care ni se cuvin şi pentru care plătim cotizaţii consistente. Nici cei de la Bruxelles n-au vreun interes să ne împingă de la spate. Cu cît primim noi mai puţini bani, cu atît se duc mai mulţi către alţii. Oricum, lipsa de performanţă în acest domeniu seamănă a sabotare a economiei naţionale, pentru că de minţi deştepte, capabile de proiecte îndrăzneţe, nu ne putem plînge. Acum se vede cît rău au făcut cei care au condus România în ultimele două decenii, cînd au desfiinţat sectoarele strategice ale economiei naţionale, au distrus învăţămîntul şi cercetarea ştiinţifică, iar agricultura au lăsat-o într-o adevărată paragină. Economia subterană reprezintă, pe de altă parte, un flagel greu de combătut, mai ales pentru România, unde ponderea acesteia reprezintă 37,1% din PIB. Nu ne încălzeşte cu nimic faptul că, la acest capitol, campionii absoluţi sînt bulgarii, la care ponderea este de 40%. Evident, polonezii stau bine şi din acest punct de vedere, apropiindu-se mai degrabă de cei mai corecţi europeni, austriecii sau luxemburghezii. Cînd polonezii mîncau pe cartelă, în România se trăia bine. Mărfurile venite din Occident se vindeau pe dolari, iar imaginile cu oameni privind în vitrine, neputincioşi, la produsele alimentare atît de ademenitoare s-au mutat acum la noi. În magazine găseşti de toate, dar majoritatea românilor abia de îşi mai pot procura pîinea zilnică. Cît de multă nevoie avem nu de un guvern german, ci chiar de unul polonez! Ţara lui Frederic Chopin, a lui Henryk Sienkiewicz sau Andrzej Wajda a ştiut să-şi respecte moştenirea şi să o ducă mai departe, în acord cu timpurile moderne. Noi am distrus totul, întorcîndu-ne în Evul Mediu...
DUMITRU AVRAM






