Mereu la coada Europei

Facem ce facem, şi tot ultimii rămînem în Europa. Ceva ne ţine, parcă, pe loc, ca într-un blestem. Numai cei de la Putere văd invers. Lumea moare de foame, iar cel care ar trebui să repună agricultura pe picioare dă vina pe bieţii oameni, care, zice el, nu prea au chef de muncă. Nici măcar nu e original personajul respectiv, nefăcînd altceva decît să-l imite pe şeful său suprem, la fel de supărat pe popor. Poporul suferă şi rabdă, nemaiavînd putere nici măcar să se mire. România va înregistra în acest an cea mai lentă creătere economică dintre cele 10 state membre ale Uniunii Europene din Europa de Est. De data aceasta, cei care fac o asemenea apreciere nu mai dau vina pe poporul român. Este vorba de Banca Mondială care ne face, parcă, în ciudă, comparîndu-ne cu ţări precum Lituania, Slovacia sau Polonia, care vor înregistra creşteri economice de peste 4%. Noi se pare că rămînem blocaţi la un nefericit 1,5%. Tot în străinătate se apreciază că România ocupă ultimul loc din Europa în ceea ce priveşte numărul de scriitori şi artişti angajaţi ca atare. O aberaţie mai mare nici că puteam auzi. Este prima oară cînd asemenea creatori sînt luaţi în calcul în funcţie de locul lor de muncă. În primul rînd că în România şomajul este în floare – ceea ce este valabil şi pentru bieţii scriitori şi artişti. Pe de altă parte, se ştie că aceştia sînt, mai degrabă, liber profesionişti, care nu pot lucra după un anumit program şi ar avea nevoie şi de un anumit climat care să le stimuleze inspiraţia. Dar, mă rog, să reproducem analiza Eurostat, care spune că, spre deosebire de ţări precum Germania, Marea Britanie sau Franţa – unde gradul de angajare al artiştilor este cuprins între 0,7 şi 0,8% -, la noi această cifră se împotmoleşte la 0,1%. Aşadar, ne aflăm cu 6 trepte sub media europeană. Ne situăm, de asemenea, pe ultimul loc şi în ceea ce priveşte schimburile culturale, deşi există în acest sens un institut specializat, care toacă bani mulţi din bugetul de stat. Este vorba chiar de Institutul Cultural Român, care cere din ce în ce mai mult şi decontează tot mai puţin. Doar 8 români din 100 au călătorit în străinătate de cel puţin 3 ori în ultimii 3 ani (adică, în medie, o dată pe an) pentru afaceri sau în alte scopuri. Nu numai că nu încurajăm noi înşine cultura, traversînd cea mai neagră perioadă din Istoria ţării în această privinţă, dar nici nu avem acces la cea aparţinînd civilizaţiilor care se respectă. În noianul de veşti proaste s-a strecurat şi una dătătoare de speranţă. La Salonul Internaţional de Invenţii de la Geneva, cercetătorii români au cîştigat anul acesta 49 de medalii. Este meritul exclusiv al unor asemenea oameni, care numai ei ştiu cum se descurcă, în condiţiile în care Statul distruge aproape totul: de la şcoli şi spitale, la institutele de cercetare, care altădată constituiau una dintre priorităţile României. Cine să îi ajute pe cei care au descoperit un senzor pentru detectarea hepatitei şi a cancerului sau al unui aparat de propulsie fără sursă de energie? Cu ajutorul uneia dintre aceste invenţii, cancerul ar putea fi depistat în salivă sau în sînge în numai 6 minute. România ar putea deveni, în acelaşi timp, prima ţară care să facă scanare în massă pentru cancer. Este vorba despre un dispozitiv care ar putea funcţiona asemenea unui glucometru, putînd fi, astfel, utilizat la scară largă, nu numai de către personalul medical, ci şi în fiecare familie obişnuită de români. Păcat de o asemenea invenţie, pe care cu siguranţă vor pune alţii mîna, pentru că românii sînt preocupaţi mai ales de grijile lor de zi cu zi, de hrană şi de datorii, ajungînd să-şi ignore chiar şi sănătatea. Nici cutremurele nu-i mai sperie, darămite reducerea mortalităţii datorate afecţiunilor oncologice. Descoperitoarea acestui mecanism garantează pentru utilizarea lui eficientă în depistarea a 4 tipuri de cancer: de prostată, de ovare, de sîn şi gastro-intestinal. Se pare că o companie puternică a şi pus ochii pe o asemenea invenţie. Aceasta se ocupă deocamdată de scanarea camioanelor din întreaga lume. Noi am distrus pînă şi Institutul Cantacuzino, recunoscut pentru capacitatea sa de a produce vaccinuri de cea mai bună eficienţă pentru întreaga populaţie, ba chiar şi pentru export.

Sîntem în plină epidemie de rujeolă, toată lumea se sperie, dar nimeni nu face nimic. Oare, cine şi cînd va plăti pentru toate aceste agresiuni la sănătatea unui popor recunoscut ca robust, dar vlăguit astăzi de sărăcie, de boli şi de foame...

DUMITRU AVRAM

Share |

Articol vizualizat de 3245 ori

22 Apr 2011