Masacrarea pădurilor din România

Analiştii lucizi spun că riscul cel mai mare pentru România este să intre într-o perioadă lungă de stagnare economică. Industria şi serviciile, construcţiile şi agricultura, exporturile şi întreprinderile mici şi mijlocii sînt domeniile care ar putea oferi avansul economic necesar. Nu s-a făcut, însă, nimic. O situaţie mai mult decît îngrijorătoare se regăseşte în agricultură. Un Raport recent al Curţii de Conturi relevă o harababură greu de imaginat într-un domeniu care ar putea asigura măcar hrana de zi cu zi a românului. Totul este la mîna naturii, pentru că întregul sistem de înbunătăţiri funciare creat în trecut a fost distrus. Ministerul de resort este ca şi inexistent, neasumîndu-şi nici măcar un proiect de redresare a situaţiei din acest domeniu. O stare jalnică o prezintă şi fondul forestier, care ar trebui să se regăsească pe nu mai puţin de 6,4 milioane hectare. Copacii au dispărut peste noapte, lemnul crud, neprelucrat, a luat calea străinătăţii, îmbogăţindu-i pe samsarii pădurilor. Nu s-a plantat nimic în loc, iar dealurile o iau la vale după orice ploaie. S-au descătuşat toate energiile malefice, favorabile actelor ilicite şi corupţiei. Nici sub raport legislativ nu s-a făcut nimic, pentru că o clasă politică profund coruptă a favorizat procesul de pulverizare şi maltratare a proprietăţii forestiere, cu atîtea consecinţe dramatice pentru mediul natural al ţării şi pentru viaţa oamenilor. Oficial, 400.000 de hectare de păduri au fost şterse de pe faţa pămîntului. În realitate, este vorba, poate, de milioane de hectare. În unele zone forestiere – cum sînt Borşa, Harghita, Valea Trotuşului, Vrancea şi multe altele -  regimul silvic a fost scăpat complet de sub control. Aici a acţionat cu o cruzime greu de imaginat o adevărată „Mafie a lemnului”. Că defrişarea munţilor româneşti a atins cote alarmante nu este o noutate. În timp ce preţul la gaze, energie şi combustibili e o continuă sursă de stres pentru populaţie, pădurile României chelesc pe degeaba. Ele sînt vandalizate sau vîndute pe nimic, nici vorbă de defrişări controlate şi de plantări. Asistăm la un business care face din România o simplă sursă de materii prime, aşa cum se întîmplă şi în Africa. Falnicul brad din Ceahlău ajunge rumeguş în Germania. Un exemplu al felului în care rechinii străini atacă pădurile româneşti este acela al producătorului de cherestea de brad Holzindustrie Torgau, care a cumpărat, de la sfîrşitul anului trecut şi pînă în luna mai a acestui an, 10.000 de hectare de pădure în România, iar în regiunea Neamţ şi-a creat o administraţie forestieră proprie. Sînt planificate şi alte asemenea achiziţii. Buştenii care vor fi tăiaţi în România vor servi, probabil, propriei alimentări cu materie primă a gaterului nemţesc. Cumpărarea de păduri a fost finanţată de Prokon  Energiesysteme, firmă activă mai ales în domeniul turbinelor eoliene şi care, din anul 2010, este singurul furnizor de capital al Holzindustrie Torgau. Pe lîngă implicarea în 35 de parcuri eoliene şi acţionariatul majoritar la producătorul de biomotorină Bio-Ölwerks Magdeburg, Prokon colaborează îndeaproape cu Holzindustrie Torgau, în ceea ce priveşte folosirea materiei prime şi completa refolosire a deşeurilor provenite din tăiere şi producţie la obţinerea de energie din pelete, iar în viitor din brichete de rumeguş. Procentul de împădurire este ca şi inexistent în România. În Finlanda, dacă tai un puiet, faci ani grei de puşcărie şi nu scapi decît dacă plantezi un altul. Aici, la noi, nimeni nu vede nimic. Banii cîştigaţi uşor, rezultaţi din hîrşîitul sinistru al gaterelor ilegale, le-au luat multora minţile. S-a făcut foarte puţin pentru apărarea împotriva pericolelor hidrologice şi climatice. A fost abandonată complet acţiunea de perdeluire forestieră a cîmpului, o imagine atît de obişnuită în vremea socialismului, cînd gospodarii de atunci nu ştiau cum să mai care zăpada în locurile în care aceasta putea ajuta realmente pămîntul să rodească mai mult. O mare îngrijorare produc, aşa cum arătam, presiunile unor puternice societăţi comerciale străine, care au pătruns în ţara noastră. Împreună cu „specialişti autohtoni”, acestea îşi extind aria hoţiei în cele mai valoroase păduri ale ţării, unele virgine, unice în Uniunea Europeană, cum sînt cele din Carpaţi. S-a redus vîrsta de tăiere a arboretului, fiind în pericol arborii de molid cu lemn de rezonanţă, precum şi falnicii goruni sau stejarii de altădată, ori cireşii sau nucii al căror lemn făcea din mobila românească o adevărată capodoperă. Se spune că decalajul dintre practica silvică şi rezultatele cercetării ştiinţifice dintre România şi restul Europei măsoară exact atîţia ani cîţi a înghiţit jalnica tranziţie dirijată de pe malurile Dîmboviţei. ONU a hotărît ca 2011 să fie Anul Internaţional al Pădurilor. „Păduri pentru oameni” – astfel sună deviza acestui adevărat eveniment planetar, care îi găseşte pe români topindu-se în soare, în căutarea unui petic de umbră binefăcătoare…

DUMITRU AVRAM

Share |

Articol vizualizat de 3850 ori

23 Mai 2011