Adauga la Favorite 
Seteaza pagina ca homepage
Contact
Editorial
LEGIFERAREA CARNAGIULUI ÎN ROMÂNIA
Slugărnicia nemăsurată faţă de Traian Băsescu naşte norme legislative monstruoase. Suflarea românească resimte acut despotismul actualei puteri: bolnavi murind la uşile spitalelor închise, pensii şi salarii mizere, copii sinucigaşi, locuinţe şi şcoli insalubre, cerşetori şi tîlhari, muncă la negru, şomaj exagerat, deznădejde - iată aspectele esenţiale ale cotidianului românesc. Ce fel de legi au început să guverneze acest tablou dezolant ? Ce legiuitori aduc tot ce înseamnă VIAŢĂ la stadiul de nefiinţă? Drept răspuns, vă reamintesc maniera în care preşedinta Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, a numărat voturile pe Legea pensiilor. Deşi, datorită camerelor de luat vederi cetăţenii au fost martorii unui abuz îngrozitor într-o chestiune de viaţă şi de moarte, Direcţia Naţională Anticorupţie, instrument al aceleaşi Puteri tiranice, a scos-o pe Roberta basma curată. Politica distructivă a principalului partid din Executiv, PDL, afectează segmente din ce în ce mai largi de populaţie. O dată ce au pus la punct şi pornit mecanismul legislativ de exterminare a populaţiei umane, deputaţii portocalii se înverşunează încă din sesiunea legislativă trecută să impună, prin Lege, şi exterminarea cîinilor, binecunoscuta obsesie maladivă a chiriaşului din Dealul Cotrocenilor. La comanda prezidenţială, Sulfina Barbu, pînă mai ieri preşedintele Comisiei pentru Administraţie Publică a Camerei Deputaţilor, a forţat includerea măsurii de eutanasiere în textul proiectului legislativ referitor la gestionarea cîinilor, PLx 912/2007. Amendamentele ucigaşe poartă semnatura unui alt slugoi portocaliu, cu nume imposibil, iubitor de manele şi de afaceri cu primării: Pirpiliu Ştefan. Săptămîna trecută, cu o zi înaintea ungerii sale ca ministru al Muncii, Sulfina a trimis din nou plenului Camerei raportul pe proiectul de lege semnalat şi din nou într-o formă favorabilă eutanasierii în massă. Documentul controversat fusese de două ori retrimis Comisiei la presiunea iubitorilor de animale, tocmai din cauza acelor amendamente contrare normelor europene. Servilismul, ticăloşia tartorilor pedelişti din Comisia de Administraţie Publică, dar şi mîrşăvia unor pesedişti din aceeaşi Comisie, precum deputatul Antonela Marinescu (jud. Constanţa) au impus, de fiecare dată, articolele despre eutanasiere. Flagrant neconstituţionale, ineptele norme propuse de jalnicul Pirpiliu modifică radical conţinutul şi sensul iniţial al proiectului legislativ. De aceea, publicul trebuie să ştie că iniţiatorul propunerii legislative de gestionare a cîinilor fără stăpîn este tot senatorul Marius Marinescu, autorul Legii nr. 9/2008 de protecţie a animalelor. Numai că textul actului normativ aşa cum fusese conceput de Marius Marinescu în 2007 prevedea sterilizarea cîinilor fără stăpîn ca măsură şi unică soluţie pentru rezolvarea acestui fenomen. Senatul a aprobat, în unanimitate, propunerea legislativă sub forma întocmită de Marius Marinescu, adică în favoarea sterilizării, însă ultimul cuvînt aparţine Camerei Deputaţilor, în calitatea sa de Cameră decizională. După 3 ani de tăcere, în an preelectoral, pregătind afaceri oneroase, aducătoare de fonduri grase pentru campanii agresive de sute de milioane de euro, Comisia de Administraţie Publică a Camerei Deputaţilor, un fief băsescian, deturnează sensul proiectului şi înlocuieşte sterilizarea cu eutanasierea.
ARTICOLE NECONSTITUŢIONALE DIN RAPORTUL SUPLIMENTAR II AL COMISIEI PENTRU ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ, AMENAJAREA TERITORIULUI ŞI ECHILIBRU ECOLOGIC ASUPRA PROIECTULUI DE LEGE PENTRU MODIFICAREA ŞI COMPLETAREA ORDONANŢEI DE URGENŢĂ A GUVERNULUI NR.155/2001 PRIVIND APROBAREA PROGRAMULUI DE GESTIONARE A CÎINILOR FĂRĂ STĂPÎN (PLx-912/2007)
Aşa cum am subliniat, Raportul în discuţie conţine o serie de prevederi în gravă discordanţă cu Constituţia României. De asemenea, pe lîngă neconstituţionalitatea evidentă a unor formulări excesive, documentul prezintă vicii de redactare, neconcordanţe flagrante şi prevederi contradictorii de la un articol la altul. Supun atenţiei 4 articole regăsite în Raport ce nesocotesc PROPRIETATEA, DREPTUL DE PROPRIETATE PRIVATĂ, ACCESUL LIBER LA JUSTIŢIE şi DREPTUL DE PETIŢIONARE:
„Art.4 - (1) Cîinii fără stăpîn sînt adăpostiţi în adăposturile serviciilor pentru gestionarea cîinilor fără stăpîn, unde vor fi cazaţi o perioadă de 30 de zile, cu excepţia celor care sînt revendicaţi. Populaţia trebuie să fie informată în mod repetat despre existenţa adăpostului, programul de vizitare şi posibilitatea adopţiei.”
„Art. 5.- (1) După examinarea de către medicul veterinar de liberă practică, organizat în condiţiile legii, cîinii fără stăpîn care sînt bolnavi grav, incurabili, irecuperabili, cîinii agresivi, astfel cum sînt definite la art.2, alin. (1), lit. b) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 privind regimul de deţinere al cîinilor periculoşi sau agresivi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 mai 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 60/2003, cîinii periculoşi, cîinii de luptă şi atac, aşa cum sînt definiţi la art. 1, lit. a), b) din aceeaşi Ordonanţă de Urgenţă, lăsaţi în libertate, abandonaţi sau cărora nu le poate fi identificat aparţinătorul, se eutanasiază în termen de 3 zile lucrătoare, cu respectarea prevederilor legislaţiei sanitar-veterinare în vigoare.”
„Art.8. - (3) Adopţia cîinilor în adăposturi se face cu respectarea cumulativă a următoarelor condiţii: a) prezentarea de către adoptator a dovezii spaţiului, din care să rezulte condiţiile corespunzătoare de creştere şi adăpostire a cîinilor; b) prezentarea de către adoptator a dovezii resurselor materiale pentru creşterea şi întreţinerea cîinilor; c) prezentarea de către adoptator a acordului asociaţiilor de proprietari sau, după caz, al vecinilor, în cazul adoptării a mai mult de 2 cîini.”
ANEXA nr. 3 la Raport
„1. Vor fi eutanasiaţi cîinii prevăzuţi la art.5 şi art.7 alin (1) din prezenta Ordonanţă de Urgenţă.”
În primul rînd, asemenea reglementări încalcă dreptul de proprietate privată, prevăzut la Articolele 44 şi 136 din Constituţia României, în sensul că un cîine pierdut sau aparent lăsat în libertate rămîne, totuşi, proprietatea unui aparţinător. Aşadar, dacă animalul este ridicat, dus într-un adăpost şi eutanasiat în 3 zile, fără a se anunţa public locul de unde s-a luat cîinele, data la care s-a produs operaţiunea şi semnalmentele cîinelui ridicat, aparţinătorul nu are timp şi nu are de unde să ia cunoştinţă despre ceea ce s-a întîmplat cu cîinele său. Conform legislaţiei, în astfel de cazuri păgubitul este îndreptăţit să reclame o infracţiune de furt din avutul personal. În al doilea rînd, confiscarea unui bun personal care nu e destinat, folosit sau rezultat al unei infracţiuni sau contravenţii este interzisă de Constituţia României (Articolul 21). Prevederile articolelor din Raport expuse mai sus ar legifera abuzul din partea autorităţilor. Nenumărate sînt situaţiile în care un cîine poate scăpa de sub supraveghere în mod accidental. Exemple: se poate ca stăpînul să fie internat într-un spital, plecat în vacanţă sau delegaţie, imobilizat la pat, să îşi renoveze locuinţa etc., iar cîinele să iasă pe uşă, pe poartă şi să fugă în stradă, într-un moment de neatenţie sau imposibilitate obiectivă de supraveghere strictă; la fel se poate întîmpla şi în cazuri de calamităţi naturale (cutremure, inundaţii, incendii). Totodată, este absurd să ceri acordul vecinilor pentru adopţia de cîini; precedentul ar putea duce, în logica unor asemenea „legiuitori”, la impunerea, prin Lege, a acordului vecinilor chiar şi în cazul adopţiei de copii! Dar dacă vecinii vor trebui să-si dea acordul pentru adopţia de cîini în locuinţa proprie, de ce nu ar fi întrebaţi acelaşi lucru, prin Lege, şi în privinţa pisicilor, a hamsterilor sau, poate, a purceilor?
ARTICOLUL 44. DREPTUL DE PROPRIETATE PRIVATĂ
„(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sînt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sînt stabilite de lege.”
„(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.
ARTICOLUL 136. PROPRIETATEA
„(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.”
De asemenea, aceleaşi articole din Raport încalcă accesul liber la Justiţie (Articolul 21 din Constituţia României), întrucît aparţinătorul nu are timpul material şi nu i se dă posibilitatea de a se adresa Justiţiei în apărarea drepturilor sale, în recuperarea cîinelui său - un bun personal.
ARTICOLUL 21. ACCESUL LIBER LA JUSTIŢIE
„(1) Orice persoană se poate adresa Justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sînt facultative şi gratuite.”
Şi dreptul la petiţionare prevăzut la Articolul 51 din Constituţia României este îngrădit de conţinutul articolelor vizate, aparţinătorul neavînd cum să afle unde se găseşte cîinele său şi cum să formuleze sesizări în timp util, în cele 3 zile, astfel încît să-şi salveze animalul de la ucidere.
ARTICOLUL 51. DREPTUL DE PETIŢIONARE
„(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.
(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.
(3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă.
(4) Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.”
Se prefigurează şi pericolul abuzului de încredere din partea autorităţilor locale, prin încălcarea Articolului 52 (1) din Constituţia României, care spune:
ARTICOLUL 52
„(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.”
Orice jurist constată ca adăugarea Articolului 7 în textul proiectului legislativ alterează caracterul unitar al PLx 912, deoarece prevederile acestuia lasă la latitudinea Consiliilor Locale să dispună modul de gestionare a cîinilor. Astfel, aceleaşi acţiuni pot fi sancţionate şi pedepsite diferit în localităţi apropiate, în acelaşi judeţ, de aceleaşi instanţe de judecată. Dar România nu este stat federal, iar tratarea unei chestiuni de importanţă naţională în funcţie de interese personale sau de grup nu are cum să fie permisă prin Lege.
„Art.7. (1) În situaţia în care, după expirarea termenului de cazare prevăzut la art. 4, cîinii nu au fost revendicaţi sau adoptaţi conform anexelor nr. 4 şi 5, aceştia pot fi păstraţi în adăposturi, returnaţi în teritoriu, eutanasiaţi sau o combinaţie a acestora, conform hotărîrii Consiliilor Locale, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după consultarea populaţiei din raza unităţii administrativ-teritoriale respective”. Mai mult decît atît, Articolul 7 din Raport încurajează discriminarea, aspect interzis de Constituţia României la Articolul 16. Unui cetăţean din Ploieşti, de exemplu, i se va omorî cîinele pierdut în 3 zile, în timp ce la Oradea, să zicem, stăpînul unui cîine pierdut îşi va recupera animalul de companie viu şi nevătămat oricînd, chiar şi după cîteva săptămîni. Situaţii similare se vor petrece în localităţi învecinate din acelaşi judeţ.
ARTICOLUL 16. EGALITATEA ÎN DREPTURI
(1) Cetăţenii sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”
Toate articolele analizate mai sus contravin unor Tratate Internaţionale privind Drepturile Omului, deşi Constituţia noastră, la Articolul 20, obligă la respectarea lor. Statele europene nu aplică măsura eutanasierii în massă în cazul animalelor fără stăpîn. De ce se ambiţionează demnitarii Puterii de la Bucureşti să o legifereze?
ARTICOLUL 20
„(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.”
În ciuda manipulărilor grosolane ale Puterii, studiile sociologice arată indubitabil că românii nu vor crima. Peste 60% din populaţie agreează sterilizarea cîinilor fără stăpîn şi respinge eutanasierea lor. La acelaşi rezultat a ajuns şi cel mai recent sondaj al prestigiosului institut de profil, AVANGARDE. Orice om de bun-simţ conştientizează ce ar însemna legiferarea crimei şi nu acceptă repetarea masacrului de la Botoşani la scară macro, la nivelul naţional, sub oblăduirea unei legi sîngeroase. Statele dezvoltate ale Europei sînt cu ochii pe Parlamentul României. Organizaţiile neguvernamentale de protecţie a animalelor din străinătate protestează periodic în faţa ambasadelor şi consulatelor româneşti, aşteptînd acţiuni în spirit european din partea autorităţilor centrale de la Bucureşti. O eventuală legiferare a eutanasierii în massă a cîinilor ar arunca România la coada Uniunii Europene, ar atrage oprobriul Lumii civilizate, ar determina chiar boicotarea exporturilor de produse româneşti către statele comunitare. În numele iubitorilor de animale din România, împreună cu reprezentanţi ai asociaţiilor de profil, vicepreşedintele PRM Marius Marinescu intenţionează să apeleze la instituţiile abilitate pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la articolele neconstituţionale din Raportul examinat. Sper, totuşi, ca plenul Camerei Deputaţilor să respingă odiosul raport portocaliu al Comisiei de Administraţie Publică şi, în consecinţă, să nu fie necesar demersul pe lîngă Curtea Constituţională.
LILIANA MARINESCU
